Frumos spus:
<< Toate acțiunile noastre trebuie să tindă să ne abată de la suferință și neliniște. În clipa când am atins acest țel, toate frutunile sufletului se împrăștie, deoarece ființa noastră nu mai rătăcește spre lucruri care-i lipsesc și nici nu caută altele prin care ar putea să-și acopere nevoia de sănătate sufletească sau fizică. Căci noi urmărim plăcerea numai atunci când suferim de lipsa ei. În momentul când nu mai suferim, nu avem nevoie de plăceri. De aceea susținem că plăcerea este începutul și țelul unei vieți fericite.
Plăcerea este, după noi, cel mai însemnat bun al naturii… Când susținem că plăcerea este scopul suprem, nu ne gândim la plăcerile destrăbălaților și ale simțurilor, așa cum pretind câțiva neștiutori care combat și deformează învățătura noastră, ci ne referim numai la lipsa suferințelor fizice și psihice… Nu există viață plăcută fără înțelepciune, onestitate și dreptate, iar acestea nu pot fi despărțite de plăcere. Cine nu trăiește rațional, onest și drept, acela nu are o viață fericită. >>
