Azi am privit oameni!

          Este interesant să privești oamenii pe stradă.
          Am descoperit că unii oameni sunt chiar frumoși. Mai există oameni frumoși! Există oameni cu priviri senine, cu chipuri luminoase, oameni care nu au sufletul umbrit de răutate, gânduri negre sau alte sentimente urâte...
          Am văzut și oameni urâți, oameni cu priviri întunecate și chipuri umbrite de griji și gânduri rele.
          Azi am mângâiat cățelușa veselă și un motan dolofan. Privirile lor erau atât de deschise, de sincere! Ei nu știu să fie răi. Animalele sunt frumoase pentru că au suflete curate...
          N-am întâlnit oameni mulți și mă bucur. Astfel, am văzut puțini oameni urâți.
          Copacii sunt albi. Ace albe, frumoase, luminoase! Zăpada scârțâie sub tălpi.

          Am văzut mașini. Mult prea multe mașini! Mai mult de jumătate dintre ele erau albite de zăpadă. Erau ceva mai frumoase așa, dar tot sunt urâte. Tablă fără suflet! Sunt mult prea multe! Iarna, când este zăpadă, aerul e mai curat. Din păcate se simte mult mai tare poluarea mașinilor în astfel de momente. Suntem atât de obișnuiți cu gazele de eșapament, astfel încât, nici nu le mai simțim când, nu plouă sau ninge.
          Am putea fi oameni frumoși. Oamenii ar putea fi atât de frumoși! Am uitat să mai fim frumoși...
          Copacii sunt albi. Zăpada scârțâie sub pașii noștri. Pisoiul miaună și vrea alintare. Cățelușa dă din coadă și vrea afară. Afară e frig, dar ea iubește zăpada. Aleargă! Aleargă veselă! Alergi și tu și zăpada scârțâie sub pașii tăi...