Dacă faci ceva, fă-o pentru tine!

          Sună egoist și chiar credeam că înseamnă egoism, dacă gândești așa, dar în decursul anilor, încet, încet, viața mi-a demonstrat că nu este chiar așa.

         Oricât de bun ai fi, pentru unii oameni niciodată nu vei fi suficient de bun. Corect?
         Oricât de rău ai fi, pentru unii oameni vei fi mereu cel mai bun. Corect?

De la iubire la ură e un pas, dar și de la ură la iubire e o cale...

        A trecut mult timp de când nu am mai scris. Aș putea spune că am fost ocupată sau altele, dar ar fi doar scuze. Nu am de ce să mă scuz. Nu am greșit cu nimic față de nimeni. Poate am greșit făță de mine, că nu mi-am făcut timp pentru gândurile mele sau... poate nu am avut nimic de spus.
        Acum, când aștern aceste rânduri, realizez că pur și simplu am simțit nevoia să scriu. Gândurile îmi zboară întortocheate, se bulucesc toate grămadă, precum norii de furtună, iar apoi, brusc, dispar, lăsând în urma lor... nimic. O fi efectul crizei pandemice, astenia de primăvară sau o stare depresivă de moment? Nu știu. Adevărul este că nici nu vreau să știu.

        Azi am văzut o postare cu două filmulețe.

Și dacă ar dormi 50 de ani...

               Încet, încet, cu pași mărunți dar siguri, primăvara începe să-și facă simțită prezența. Azi am văzut un ghiocel, postat de cineva pe facebook. Soarele e tot mai des și mai mult timp pe bolta cerească. În drum spre casă, mi-a fost cald chiar și cu geaca descheiată. Iarba prinde culoarea de verde crud. E drept! Poate oricând să mai înghețe sau chiar să ningă. Vremea e schimbătoare. Dar, azi am simțit un salut călduros al primăverii.
              Primăvara!
              Primăvara natura renaște!
              Primăvara e dătătoare de speranță!
              Primăvara...
              Însă nu vreau să vă vorbesc despre speranțe și vise frumoase, ci despre realitate.

Azi am privit oameni!

          Este interesant să privești oamenii pe stradă.
          Am descoperit că unii oameni sunt chiar frumoși. Mai există oameni frumoși! Există oameni cu priviri senine, cu chipuri luminoase, oameni care nu au sufletul umbrit de răutate, gânduri negre sau alte sentimente urâte...
          Am văzut și oameni urâți, oameni cu priviri întunecate și chipuri umbrite de griji și gânduri rele.
          Azi am mângâiat cățelușa veselă și un motan dolofan. Privirile lor erau atât de deschise, de sincere! Ei nu știu să fie răi. Animalele sunt frumoase pentru că au suflete curate...
          N-am întâlnit oameni mulți și mă bucur. Astfel, am văzut puțini oameni urâți.
          Copacii sunt albi. Ace albe, frumoase, luminoase! Zăpada scârțâie sub tălpi.

          Am văzut mașini. Mult prea multe mașini! Mai mult de jumătate dintre ele erau albite de zăpadă. Erau ceva mai frumoase așa, dar tot sunt urâte. Tablă fără suflet! Sunt mult prea multe! Iarna, când este zăpadă, aerul e mai curat. Din păcate se simte mult mai tare poluarea mașinilor în astfel de momente. Suntem atât de obișnuiți cu gazele de eșapament, astfel încât, nici nu le mai simțim când, nu plouă sau ninge.
          Am putea fi oameni frumoși. Oamenii ar putea fi atât de frumoși! Am uitat să mai fim frumoși...
          Copacii sunt albi. Zăpada scârțâie sub pașii noștri. Pisoiul miaună și vrea alintare. Cățelușa dă din coadă și vrea afară. Afară e frig, dar ea iubește zăpada. Aleargă! Aleargă veselă! Alergi și tu și zăpada scârțâie sub pașii tăi...