luni, 14 octombrie 2013

simțire...


           Toamna a pus stăpînire peste munți și văi, împodobind cu ale sale minunate culori întreaga natură. Frunze arămii plutesc în văzduh precum bărcuțele pe valuri. Pădurea plînge cu ale sale lacrimi
colorate, ce dansează feeric în razele soarelui tomnatic. Simți vîntul cum te dezmeardă și ai senzația că zbori într-o altă lume, o lume de basm. Mirosul pădurii te îmbată rămînînd întipărit în sufletul tău pe veci. Plutești într-o altă lume, o lume de basm, unde nu există durere, unde nu există tristețe, unde totul e plin de iubire, soare, căldură...  

           Susurul apei îți mîngîie timpanul, foșnetul covorului de frunze uscate îți mîngîie pașii, razele de soare răzlețe ce se joacă printre crengile copacilor îți mîngîie părul, o briză blîndă de vînt te mîngîie pe obraz, albastrul îți mîngîie privirea, iubirea îți mîngîie sufletul. Plutești într-o lume de basm, o lume plină de mîngîieri și dezmierdări, o lume în care ai putea să mori... cu zîmbetul pe buze. 

           Fericit e cel ce a trăit măcar cîteva clipe într-o astfel de lume, o lume de basm, o lume plină de iubire și frumos... 

       p.s. Sînt o persoană privilegiată... mulțumesc!

2 comentarii:

  1. Este superba imaginea ce mi-o creezi in minte, simt deja mirosul reavan al padurii tomnatice, observ lumina calda ce strabate in raze delicate printre crengi, ascult toate sunetele aceste lumi mirifice - susurul apei, fosnetul frunzelor in adierea vantului caldut de octombrie, ciripitul pasarior, pasii ei prin covorul de frunze uscate... Imi creezi in suflet caldura bucuriei, fericirea implinirii uniunii cu Dumnezeu si ma simt binecuvantat cu multa iubire. Iti multumesc, persoana privilegiata pentru crampeiul de viata daruit cu atata arta... a sufletului!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.