Aici... Acolo...

Aici aș vrea să fim

Copacii să-i privim.

Sub albastrul senin

Mereu să ne iubim.

Acolo aș vrea să stau

O mîngîiere să-ți dau,

Gîndurile să zboare

Precum păsările călătoare. 

Aici aș vrea să vii

Sufletul să-mi alini

Într-o caldă îmbrățișare

Și-o dulce sărutare.

Acolo aș vrea să vin

Sufletul să-ți alin

Cu o singură privire
Topită de iubire. 

                Primăvara și-a întins a sa mantie verde, presărată cu flori. 

                Soarele se joacă printre ele, cu vîntul călător. 

                Păsărelele cîntă, albinele dansează, ieduții saltă din piatră-n piatră. 

                Noi...cuprinși de ale noastre frămîntări, osteniți sub povara gîndurilor, copleșiți de toate cele rele, am orbit și am surzit, încremeniți în ne-simțire din prea multe simțiri bizare. Ne pierdem în cuvinte... mult prea multe cuvinte obositoare și fără rost... 

                Închide ochii străine, privește în tine și... SIMTE. 

                Simte... căldura... vîntul... florile... cerul... natura... ființa... privirea... zîmbetul... liniștea... simte iubirea.