Am citit o frumoasă poveste despre perfecțiune și imperfecțiune. Cei ce o vor înțelege vor învăța să nu se mai plîngă de imperfecțiunile lor ci să le valorifice dacă pot, atît cît pot.
Cei ce nu vor înțelege povestea, își pot găsi măcar o alinare de genul "să mă mint frumos" și se vor culca poate ceva mai liniștiți noaptea.
<< O femeie bătrînă din China avea două vase mari, pe care le atîrna de cele două capete ale unui băț, și le căra pe după gît.
Un vas era crăpat, pe cînd celălalt era perfect și tot timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfîrșitul lungului drum ce ducea de la izvor pînă acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întîmplă zilnic: femeia aducea doar un vas și jumătate de apă.
Bineînțeles, vasul bun era mîndru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atît de rușine cu imperfecțiunea sa și se simțea atît de rău că nu putea face decît jumătate din munca pentru care fusese menit!
După 2 ani de așa zisă nereușită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lîngă izvor:
- "Mă simt atît de rușinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul pînă acasă!"
Bătrîna a zîmbit:
- "Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am știut defectul tău și am plantat semințe de flori pe partea ta a potecii, și, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori și decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost așa, n-ar mai exista aceste frumuseți care împrospătează casa."
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă crăpăturile și defectele ne fac viața împreună atît de interesantă și ne răsplătesc atît de mult! Trebuie să luăm fiecare persoană așa cum este și să căutăm ce este bun în ea.Să nu uitați să mirosiți florile de pe partea voastră a drumului! Crăpătura vasului nu înseamnă sfîrșitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit în viață!>>
P.S. Mîine promit să vă dau un răspuns la postarea anterioară cea cu Dileme...
Pe partea cu vasul crapat nu cresc flori,niciodata.Vasul crapat uda poteca vasului perfect.Acolo sunt florile,intotdeauna .Trebuie sa stii cum bate vantul si cum sa cumpanesti vasele....Si nu le-a carat doi ani,le-a carat toata viata si le-a lasat mostenire,le caram fiecare de mii si mii de ani.Si le caram la fel;unul perfect si unul crapat.E o structura,un dat - cred- binarul,zero si unu,fara el nu ne putem descurca in lumea in care suntem,nu putem percepe, dar pe ala din binar care tinde spre nimic nu trebuie nici sa-l lasam sa-si faca de cap,trebuie sa-l punem la treaba ,sa-i dam o orientare corecta.Apoi ...iar nu mai stiu;despre ce era vorba ?! Cine-a crapat vasul ?!
RăspundețiȘtergereMarian.
Viața l-a crăpat. Așa l-a făcut mama natură... :)
ȘtergereNu stiu ...Nu e asa de simplu !Se spune ca vasul crapat nu a fost niciodata perfect,ca e facut din resturi-raul,mai putin binele care tinde spre bine si el,spre perfect.Asta pare sa fie explicatia existentei raului in lumea noastra.
RăspundețiȘtergereTema e profunda si e expus in diferite forme.Vasul crapat e natura umana inferioara-personalitatea necizelata,bruta,omul asa cum e el azi in societate ,cu tarele si defectele lui.Vasul perfect e natura umana superioara-Divinul ,scanteia nemuritoare din noi,omul in plinatatea virtutilor sale si chiar dincolo de ele, spre Cer.Toti Invatatii vremurilor au spus ca nu e nimic de facut cu natura umana inferioara,ca nu o putem schimba prin puterile noastre ,ca e o greseala sa luptam cu ea pentru ca va iesi intotdeauna invingatoare.Nimeni pe pamant nu a reusit sa stapaneasca acele forte dezlantuite,omul asa cum este el azi nu o poate face.Ceea ce putem face este sa o punem la treaba,sa gasim o modalitate prin care sa orientam corect acele energii in beneficiul naturii superioare si sa ne rugam ,sa ne legam de Cer,sa imploram natura umana superioara,Divinul din noi,sa intervina ,sa transforme cu puterile ei.Asa spune Omraam.Se spune ca ,de exemplu,mandria ,corect orientata,face minuni in om si lume...o fi,dar asta e o arta,o stiinta rara,nu stiu daca se poate invata,inclin sa cred ca trebui sa ti-o daruiasca cineva...sau,oi fi eu mai delasator...nu mai stiu !E greu ,uneori e infernal si ma cuprinde frica...
In sfarsit ,acum ai tabloul intreg si in clar.Ce vei face,pentru ca daca ti-a cazut sub ochi povesti cu astfel de lucruri,in mod sigur esti pregatita sa faci pasul inainte,calatoria interioara ?! Eu zic sa te rogi,sa inveti din timp sa faci asta.Un adevarat proces de constiinta presupune o varsta si o maturitate interioara si implica schimbari radicale in sistemul de valori.Devii altceva.E greu,dar are si o frumusete despre care nu ne putem face nicio ideie pana nu o traim pe viu.Succes ,suflete !
Marian.
Spui: "Vasul crapat e natura umana inferioara-personalitatea necizelata,bruta,omul asa cum e el azi in societate ,cu tarele si defectele lui.Vasul perfect e natura umana superioara-Divinul ,scanteia nemuritoare din noi,omul in plinatatea virtutilor sale si chiar dincolo de ele, spre Cer."
ȘtergereIar în poveste spune: "Bineînțeles, vasul bun era mîndru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atît de rușine cu imperfecțiunea sa și se simțea atît de rău că nu putea face decît jumătate din munca pentru care fusese menit! "
Chiar o fi vasul perfect natura umană superioară- Divinul?!
Chiar ar putea fi Divinul MÎNDRU de realizările sale?!
Eu cred că e vorba doar despre felul diferit de a fi al oamenilor, despre cei ce se cred perfecți, superiori altora și cei ce se cred imperfecți, inferiori altora.
Chiar poate fi cineva superior altora? Ce și cine îi dă superioritate?
Da... mîndria într-o anumită măsură și folosită în scopuri nobile, este o calitate. Vasul din poveste e doar mîndru, dar îmi pare a fi acea mîndrie omenească comună, ce tinde spre a fi un defect nicidecum o calitate.
Poate fi si cum zici tu,dar nu e rau nici cum zic eu,e doar mai extins ...Merita verificat din ambele perspective.Nu stiu de ce le vezi tu separate,calitati si defecte in oameni diferiti ?! Eu le vad in acelasi om.In mine.Perspectiva mea ma ajuta sa vad in mine, in profunzimea mea.Daca vad asa ...nu e tocmai placut,dar face casa buna.
RăspundețiȘtergereZi buna !
Marian
Nu știu. Așa m-am gîndit pe moment.
ȘtergereFiecare om are calități și defecte. Era doar vorba de ce latură dezvoltă fiecare, cea bună sau cea rea. E drept că aceste laturi pot alterna la fiecare om, dar nu prea le poți avea exact în acelaș timp ambele laturi ieșite la suprafață, așa că e mai ușor să vorbești despre persoane diferite.
La fel ca în poveste: sunt 2 vase diferite nu unul întreg o vreme și crăpat în altă vreme.
Da ?! E mai usor despre persoane diferite ?! O fi mai usor ,numai ca nu e despre ele...e despre mine ,despre tine,despre lumea interioara ,nu despre cea exterioara !Nu ma crezi ? Ar fi bine sa nu am dreptate...
RăspundețiȘtergereMarian
Cred că vorbim aproximativ despre acelaș lucru doar că ne exprimăm în cuvinte diferite. Tot la interiorul omului mă refeream și eu.
ȘtergereDar nu e despre interiorul omului in general,e cu trimitere speciala,e ca o scrisoare recomandata ,e despre interiorul tau,ce sa faci tu cu tine,nu ce sa faca si ceilalti;ceilalti ies total din discutie .Eu daca nu o privesc asa toata povestea asta ramane doar o poveste si atat.Si,da,vorbim aproximativ despre acelasi lucru privind din perspective diferite,pentru ca probabil venim din scoli diferite.Tu pari axata pe motivational mai mult ,eu stiu doar prin invataturile mai vechi.E interesanta intalnirea ,nu ?!
ȘtergereMarian
Par... :)
ȘtergerePari ...
ȘtergereMarian