"Sunt timid dar mă tratez"

Îndrăznesc să mai redau în întregime, un articol frumos, al aceleași autoare, Angela Agachi, cu speranța că nu se va supăra:   

<< Sunt timid dar mă tratez. Când mi-am amintit titlul acestui film mi-au venit în minte două întrebări: Ați dorit vreodată să vă exprimați o opinie dar ați preferat, totuși, să rămâneți tăcut? S-a întâmplat să doriți să vă întâlniți cu cineva și totuși, să nu îndrăzniți? Despre acest lucru doresc să vorbim astăzi, când ne putem pune întrebarea: De unde vine timiditatea? 

Timiditatea este cauzată de frică. Este teama de a-ți spune părerea, de a-ți exprima emoțiile şi ceea ce este şi mai rău, este teama de a comunica.

În mod paradoxal, teama că oamenii te vor ignora atunci când li te adresezi este cea care te face să rămâi mut. În acest mod oamenii chiar te vor ignora, iar asta îți va întări şi mai mult convingerea că nu poți să comunici sau că nu este important punctul tău de vedere.

"Mi-e frică!"

Am citit acum un articol foarte frumos și educativ pentru părinți și viitori părinți. Îl redau în întregime, exact cum este el scris, considerând că orice modificare ar fi o jignire adusă autoarei. Mulțumesc pentru aceste rânduri: 

<< Este foarte important să înțelegem faptul că frica nu este altceva decât o emoție “negativă” naturală. Scopul unei emoții negative este acela de a ne atenționa atunci când ceva nu este în regulă. Mesajul pe care îl transmite frica este cel de “pericol” şi reprezintă mecanismul nostru de supraviețuire, prin faptul că ne indică de ce anume trebuie să ne ferim. Uneori, acest mecanism se activează în situații care nu reprezintă un pericol iminent sau direct, cum este cazul fricii de întuneric, de monștri sau de alte pericole imaginare. Pentru a înțelege temerile unui copil, avem nevoie de comunicare. Este necesar să empatizăm cu el pentru ca să-l putem ajuta să-şi depășească frica.

Din nefericire, sunt mulți părinți care impun limite în comunicare. Un lucru grav este faptul că părinții își însușesc exprimarea copilului, vorbind despre el, în locul lui. Dar, și mai grav este atunci când adulții resping ceea ce exprimă copilul. Ați auzit, desigur de multe ori următorul dialog:

Copilul : - Mi-e frică!

Macul...

Doamne! Ce flori frumoase ai creat! Ce natură minunată ne-ai dat!

Mi-e dor de macii ce râd în soare! Cât de minunați pot fi, așa roșii, de un contrast izbitor de frumos în lanul verde sau auriu...

Florile de mac erau recomandate în Egiptul antic, ca remediu împotriva copiilor care nu se opreau din plâns. Acesta conține opiu. Macul european este inofensiv, dar varietatea asiatică are efecte halucinogene. În Grecia antică, acesta era un simbol al fertilității, o amuletă a dragostei, fiind folosite semințele lui ca ameliorator al sănătății și vigorii.