Probabil vă gândiți de ce mă uit la așa ceva. Mi-am pus și eu această întrebare. Răspunsul este simplu. Este o emisiune în care oamenii își arată cât de cât felul lor de a fi, fără a avea regizori în spate, care să le dicteze ce să facă și ce să spună. Cu alte cuvinte, este o emisiune cu oameni și despre oameni.
Îmi place să privesc oamenii, să-i studiez. Sunt atât de multe de învățat de la alții...
Deci, precum spuneam, am văzut emisiunea. Și am văzut uneori și alte episoade. Văd și oamenii din jurul meu, fie ei cunoscuți sau străini. Îi văd peste tot, prin parcuri, prin oraș, prin magazine precum și la tv. Văd familii cu copii și privesc și privesc și nu pot să nu mă întreb: lumea chiar nu mai știe în ziua de azi, care este valoarea unei familii și ce rol are fiecare în familie?! Precum spuneam mă uit și la documentare. Și-mi plac mult documentarele cu și despre animale, păsări, insecte și alte viețuitoare. De ce? Pentru că ai atât de multe de învățat de la ele. Acestea trăiesc viața simplu și autentic. Ele trăiesc din plin viața. Ele sunt ființele care trăiesc în prezent, fără a fi măcinate de amintirile trecutului sau gândurile viitorului, precum noi oamenii.
Vă întreb, ce fac leii și o leoaicele pentru puii lor? Ce fac elefanții pentru puii lor? Ce fac maimuțele pentru puii lor? Ce fac păsările pentru puii lor? Ce fac furnicile pentru puii lor? Și lista poate continua. Sau chiar putem detalia pe sexe, feminim și masculin.
Am să vă dau eu răspunsurile. Majoritatea ființelor fac puii, îi hrănesc, îi apără și îi învață, ceea ce au nevoie, să supraviețuiască. Unele trăiesc în familii mari și aceștia vor face parte din familie în continuare, dar vor munci cot la cot cu restul și-și vor face propria familie, proprii pui, pe care îi vor crește exact la fel. Alte specii se despart definitiv de pui, în momentul când aceștia sunt la vârsta la care trebuie să devină independenți.
Acum vin cu întrebarea despre pui. Ce fac puii?
Am să vă răspund și acum. Puii învață să supraviețuiască. Care nu-și ascultă părinții pot fi răniți sau chiar uciși. Viața nu prea iartă greșelile. Care nu se dezvoltă suficient de bine și repede și nu învață destul, sunt automat sancționați de viața dură, care nu stă la discuții cu nimeni. Care se cred mai deștepți decât sunt și se aventurează când și unde nu trebuie, crezând că ei sunt mari și tari, pot din nou să fie răniți sau chiar să piară.
I se spune legea junglei. Eu prefer să-i spun legea vieții. Înveți să supraviețuiești sau mori.
Vă întreb din nou. VOI oamenii, părinți și copii, de ce nu faceți la fel?
Acum probabil unii se gândesc, că e absurd să compar oamenii cu alte viețuitoare, ce sunt inferioare speciei umane. OARE? Chiar sunt inferioare? Chiar nu este exact aceeași poveste? Nu avem acelaș ciclu al vieții? Ne naștem, învățăm să supraviețuim, facem copii, îi învățăm să supraviețuiască, îmbătrănim și murim. De ce oamenii dacă au rațiune, cred că viața e altfel? Dacă avem rațiune, ar trebui să fim evoluați și să avem o viață mai simplă și mai ușoară și chiar să ajutăm când putem, speciile inferioare nouă.
Ceea ce văd eu în schimb la oameni este cam așa.
Părinți care-și răsfață copiii de mici cu diverse chestii total nefolositoare lor sau chiar dăunătoare. Părinți care cred că își pot cumpăra copiii și iubirea, atenția și respectul acestora. Părinți care habar nu au să-și educe copiii și să-i călăuzească în viață, dar nici nu se străduie măcar să învețe. Părinți care sunt slugile copiilor cu mofturile lor și a slăbiciunilor și neștiinței proprii.
Copii care cred că li se cuvine totul pe lumea aceasta, ce nu au respect pentru nimeni și nimic, ce nu au educație și habar nu au să facă ceva, afară de telefoane, tablete, calculatoare, televizoare și alte multe plăceri ale lor. Și trist este că nici nu-i interesează altceva.
Adulți ce stau cu părinții și încă li se dă totul pe tavă, iar ei nici măcar nu au ideea că ar fi bine să fie măcar recunoscători pentru ceea ce primesc.
Am exagerat un pic. Există probabil cele mai multe cazuri undeva între extreme. Dar oricum, nu mi se pare normal ceea ce se întâmplă cu educația copiilor din ziua de azi.
Am auzit nu o dată părinți spunând: "Singura lor treabă este să învețe pentru școală, restul au vreme să le facă toată viața." OARE?
Oare cum va fi copilul acela când se trezește că a terminat școala și el nu știe nimic altceva? Cum se va simți când va ajunge între alți adulți și el va descoperi că este handicapat fizic, față de ceilalți. Adică el habar nu are să curețe un cartof, să taie o ceapă, să repare o ușă ce scârțâie, ce să mai vorbesc de lucruri mai complicate... Ce să mai spun de alte cazuri în care nu învață nici măcar lucrurile ce țin de igiena personală să a casei?
Au timp să învețe. E drept. Poți învăța oricând, orice. DAR, nu este la fel de ușor să înveți mare, adult fiind, lucruri ce trebuiau învățate de mic. Există deprinderi ce le formezi în decursul anilor, în timp ce crești. Dacă deprinderile tale sunt doar să stai cu nasul în diverse ecrane, să faci temele și-n rest să te doară în cot de toate din jurul tău, îți va fi foarte greu să-ți formezi deprinderea să devii atent la ceea ce te înconjoară, să fii activ, să faci tot ce e necesar în viață pentru tine și mai târziu pentru cei mici. Cum vei ști să-i înveți pe copiii tăi ceea ce e necesar în viață, dacă tu habar nu ai încă să faci asta? Cum vei fi capabil să ai reacțiile și deprinderile necesare, dacă tu nu ai reacții și deprinderi în general?
Dacă ai creierul setat doar pe butonat, școală și-n rest doar ceea ce vrei tu și ceea ce-ți place, vei aștepta să se întâmple mereu așa. Astfel, unii devin frustrați sau chiar depresivi, când se trezesc în mijlocul vieții fără să știe să se descurce. Alții rămân mereu niște întreținuți de părinți și de banii acestora.
Văzusem o poză drăguță pe facebook. Scria ceva de genul: dacă copilul tău știe să foloseacă unul dintre acestea (și erau în poză telefon, tabletă, telecomandă, pc), atunci cu siguranță poate folosi și acestea (și erau prezentate mătură, mop, mașină de spălat haine, chiuvetă, etc..).
Mulți părinți au tendința să creadă despre copiii lor, că sunt prea mici să facă diverse lucruri. Veți fi surprinși să vedeți de la ce vârste fragede sunt capabili să învețe să facă aproape de toate. Trebuie doar lăsați să o facă și îndrumați, învățați. Creierul fiind în dezvoltare este precum un burete uscat, ce-l pui în apă. Absoarbe toate informațiile și se dezvoltă, crește.
Depinde doar de voi, părinții, cum veți lăsa și îndruma copiii să-și dezvolte capacitățile mentale, fizice și spirituale. Puteți să creați o armonie în dezvoltarea copilului vostru sau să-l lăsați să aibă diverse handicapuri în evoluție.
Gândiți-vă doar la faptul că, pentru toate handicapurile evoluției lor, copiii voștri vor plăti mai târziu, într-un fel sau altul. Viața este la fel pentru fiecare și ea are legile simple și clare. Nimeni nu este iertat pentru greșeli sau neștiință, precum nici pentru ignoranță.
Deci, dragii mei părinți, nu mai fiți ignoranți. Nu vă mai lăsați manipulați emoțional de copiii voștri sau oamenii din jur. Nu mai faceți greșeli pentru care vor plăti copiii voștri mai târziu. Dacă le vreți binele, atunci învățați, învățați și învățați cum să vă educați copiii. Decât niciodată, mai bine mai târziu, până nu este prea târziu. Copiilor le pot spune doar să scoată nasul din ecrane și să pună mâna să învețe tot ce pot învăța de la cei din jurul lor, nu doar ceea ce au ei chef. Viața nu este după cheful nimănui. Să lase lenea și comoditatea că nu le aduce nici un beneficiu în viață. Să-și ajute părinții cât pot, pentru că astfel se ajută pe ei învățând deprinderi folositoare în viață. Nu e normal ei să stea cu nasul în ecrane și să aștepte să primească totul pe tavă de la părinți.
Dragi copii, nu vreți să și mestece ciocolata părinții în locul vostru?
Depinde, în primul rând de voi, ce doriți să deveniți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.