vineri, 30 martie 2018

Din suflet pentru suflet...

        Unii au atribuit aceste rânduri lui Paler, alții spun că au fost scrise de George Carlin (un cunocut satirist american) după moartea soției. Prima dată, pare că au fost publicate ca aparținănd lui Dr. Bob Moorehead, un pastor american fără renume. 
        Chiar nu are importanță dacă este sau nu un autor renumit. Contează frumusețea și profunzimea acestor rânduri: 




„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem: 
clădiri mai mari, dar suflete mai mici; 
autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp;
avem mai multe funcții, dar mai puțină minte,

joi, 29 martie 2018

Când te crezi mai presus decât alții...



Când îți vine să-i judeci, critici sau acuzi pe alții, ar fi bine să-ți pui întrebări ca acestea: 
  • Cine sunt eu să judec, critic sau acuz pe cineva?
  • Cu ce drept judec, critic sau acuz eu pe cineva? 
  • Eu sunt perfect/ă? 
Răspunzând sincer la întrebări, e posibil să-ți piară pornirile nepotrivite, negative și care sunt total dăunătoare mai ales pentru tine.

Tu, cititorule, ce crezi?
Am dreptate sau nu? 

sâmbătă, 17 martie 2018

Drumul spre casă...

        Ce este mai plăcut vinerea, într-o dupămasă însorită de primăvară, decât să mergi spre casă?
        Să mergi ascultând muzica preferată și să admiri zâmbind, natura ce se trezește încet din amorțirea iernii.

        Cu sufletul dansând în ritmul muzicii, cu trupul scăldat în razele plăcute ale soarelui, privești în jur și ai un sentiment straniu. Pare că te-ai trezit dintr-un vis. Parcă s-a luat un văl subțire de pe ochii tăi și vezi totul mai limpede în jur... totul e mai clar, mai luminos.

        Peste drum, o tânără stă chircită într-un colțișor de bloc, apatică, absentă acestei lumi reale, absorbită total de virtual. Pare atât de tristă butonând însigurată telefonul... sau... oare este tristă doar imaginea tinereții pierdute în autoizolarea unei ființe, ruptă total din realitatea acestei vieți plină de lumină și căldură?