Drumul spre casă...

        Ce este mai plăcut vinerea, într-o dupămasă însorită de primăvară, decât să mergi spre casă?
        Să mergi ascultând muzica preferată și să admiri zâmbind, natura ce se trezește încet din amorțirea iernii.

        Cu sufletul dansând în ritmul muzicii, cu trupul scăldat în razele plăcute ale soarelui, privești în jur și ai un sentiment straniu. Pare că te-ai trezit dintr-un vis. Parcă s-a luat un văl subțire de pe ochii tăi și vezi totul mai limpede în jur... totul e mai clar, mai luminos.

        Peste drum, o tânără stă chircită într-un colțișor de bloc, apatică, absentă acestei lumi reale, absorbită total de virtual. Pare atât de tristă butonând însigurată telefonul... sau... oare este tristă doar imaginea tinereții pierdute în autoizolarea unei ființe, ruptă total din realitatea acestei vieți plină de lumină și căldură?


        Întorc ochii spre viață din acel ungher întunecat și rece. Ca un contrast puternic, privirea-mi cade pe un zîmbet. Câtă lumină, căldură și frumusețe emană acea ființă cu ochii luminoși și jucăuși, plini de viață! Doamne ce zâmbet senin și vesel! Ce energie! Câtă dragoste de frumos... dragoste de viață! Rezonează cu sufletul meu, iar zâmbetul ei dansează cu zâmbetul meu. Este o bîtrânică, ce se mișcă încet, ajutată de cârja ei, dar zău că-i văd sufletul dansând în brațele razelor de soare! O fracțiune de secundă mi-am zărit sufletul prins în ritmurile sufletului ei și i-am simțit căldura...

        Mi-e imposibil să descriu acea căldură ce s-a cuibărit în sufletul meu pentru mult timp. Știu doar că am continuat să merg plutind în fericire.

        Mai târziu, un iz neplăcut de fum de țigară îmi tulbură dansul sufletului. În fața mea merge o femeie alături de fiica ei. Fiica are cu blugi foarte strâmți, tocuri, geaca până-n talie, șuvițe verzi în părul negru răsfirat pe spate și țigara în mâna stângă. Ce contraste la o singură persoană: un amestec de vulgaritate cu eleganță, feminitate și bădărănie! Și cu mama alături! Doamne ajută-mă să nu-i judec pe alții!

       La trecerea de pietoni, reușesc să evadez din fumul neplăcut și să scap de imaginea îngrozitoare din fața mea, schimbând direcția.

      Astfel, revin la frumusețea naturii și zâmbesc din nou, cu gândul la bătrânica ce "dansa" cu razele de soare...