Iubirea este cel mai prețios dar care ni s-a făcut. A iubi înseamnă a trăi, iar Omul cît trăiește tot iubește.
Iubirea este de multe feluri. Nuu. Iubirea este la fel, dar de intensități diferite și acest lucru pentru că....
ceea ce iubești este diferit. O floare este altfel decît o frunză, iar tu le iubești pe ambele la fel și totuși diferit pentru că ele sunt diferite.
Iubirea este pretutindeni. Fiecare om iubește ceva și trăiește pentru acel ceva. A iubi o persoană, un animal, un obiect, o plantă sau orice iubești, tot iubire se cheamă.
Dacă nu ar exista iubire nu am putea exista nici noi. Fără iubire am distruge totul inclusiv pe noi înșine. Dacă nu ar fi iubirea, nu am mai avea pentru ce să trăim.
Atunci de ce iubirea provoacă durere și suferință?, ar putea întreba unii. Eu zic că durerea și suferința nu este provocată de iubire și totuși, ea apare atunci cînd iubești. Suferința este provocată în mare parte de ură, minciună, egoism, invidie, este provocată de noi și nu de iubire. Cînd vine cineva și-ți strivește floarea pe care tu o iubești simți o durere profundă, o durere a sufletului și asta pentru că ți-a fost strivită iubirea.
Iubirea este ceva atît de delicat și este atît de ușor de rănit.
Cînd iubești o persoană suferi pentru suferința ei și te bucuri pentru bucuria ei. O vorbă rea din partea unei persoane dragi te doare, pe cînd aceeși vorbă dacă ți-o spune un necunoscut poate să-ți provoace chiar și rîsul. Iubirea este atît de complicată și totuși atăt de simplă. Iubești... pur și simplu iubești și nimeni nu te poate opri.
Iubirea este darul pe care îl are fiecare dintre noi și pe care nu ți-l poate lua nimeni și nimic. Însă cu cît iubești mai mult, cu atît suferi mai mult, deoarece este atît de ușor să rănești iubirea.
Este imposibil să iubim totul la fel de profund. Dacă am iubi toate firele de iarbă pe care suntem nevoiți să călcăm, strivindu-le sub greutatea pașilor noștri, sufletul nostru ar fi sfîșiat de durere și-n final am sfîrși copleșiți de durerea care ne-am creao chiar noi.
E frumos să iubești, dar trebuie să înveți să nu te lați copleșit de durerea care apare inevitabil. Acest dar, iubirea, trebuie păstrat cu mare grijă și apărat ca să nu poată ajunge la el nici măcar o adiere de vînt, pentru a nu-l răni.
Iubirea e tot, iar totul e iubire. Fără iubire nu am putea trăi. Poate că iubirea este nu numai un dar ci și o pedeapsă și anume... pedeapsa de a trăi.
(cugetările tinereții.... )
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCitesc cu mult drag aceste cuvinte frumoase despre un lucru atat de minunat ce ne apartine noua, oamenior, fara exceptie. Si nu pot sa nu ma gandesc la cei care considera ca sunt in aceeasi stare, de iubire dar totodata considera hilar ca altcineva sa traiasca sentimente similare.
RăspundețiȘtergereOameni buni, iubirea exista, suntem nascuti din iubire, traim pentru iubire, ne stingem in iubire! Nu uitati ca singura certitudine in viata este finalul si nu luam cu noi acolo avere sau faima ci doar iubire.
Se scriu tone si tone de materiale despre iubire, se toarna continuu filme despre iubire, se discuta, se rade, se plange. Si totusi nu stim sa iubim. Iubire nu inseamna a poseda ci a darui! Iubirea pura nu trebuie sa fie dacat neconditionata.
Intreaba autorul aici de ce exista suferinta? Pentru ca noi, oamenii, suntem fiinte contradictorii si nu stim sa iubim neconditionat si nu stim sa primim iubirea, neconditionat.
Vom ajunge cu totii la o varsta, la o experienta care ne va spune - la cei ce dorim sa invetam, ca in viata totul este iubire. Si ca ar trebui sa fie neconditionata, ca sa putem atinge starea de fericire.