Sărbătorile de iarnă...

         Copii fiind, așteptam cu nerăbdare primii fulgi de nea. Ce bucurie, râsete, țopăituri și agitație provocau micuțele steluțe de gheață plutitoare... Alergam grăbiți afară să râdem și să dansăm cu fulgii de zăpadă. Și zău așa! Eu cred că se bucurau și ei de entuziasmul și sincera noastră încântare. Mereu cănd făceam asta, veneau mai mulți, mai mari, mai pufoși și mai frumoși, iar dansul lor era mai încântător și spectaculos. Se întreceau în măreție și arta plutirii.

Când...

     Când am fost călcată în picioare, am privit iarba și am învățat să mă ridic.

     Când am fost în furtuna vieții, am privit pădurea și am învățat să rezist.

     Când am fost în cădere, am privit frunzele toamna și am învățat să plutesc.

     Când am fost căzută la pământ, am privit munții cum sunt escaladați de diverse ființe și am învățat să mă cațăr pas cu pas, cu grijă și atenție, curaj și îndrăzneală, tot mai sus, până în vârf.

     Când am fost lovită de vorbele rele, am privit plantele după grindină și am învățat să-mi revin.

     Când am fost amețită și copleșită de laude și prea multă căldură, am privit vrăbiuțele cum se răcoresc în nisip și am învățat să mă scutur de orgoliu, îngâmfare, mândrie sau prea mult sine și să revin la realitatea clară.

Minciuna... mucegaiul din noi...

         Unul dintre cele mai urâte și dăunătoare obiceiuri este... minciuna.

         Trăim într-o lume plină de minciuni. Politicienii mint. Presa minte. Televiziunile mint. Filmele mint. Muzica minte. Cărțile mint. Adulții mint. Tinerii mint. Copiii mint.

         Este o lume bolnavă, infestată de minciună, precum sunt pereții de igrasie. Minciuna e asemenea mucegaiului. Odată apărut în perete îl împânzește cu totul, atât la exterior cât și-n interior, mai ales în interior. Știți probabil cât de greu se scapă de el. Trebuie curățat peretele până la structură, până în adâncul lui, tratata bine structura lui și refăcut din nou, cu straturi curate de tencuială și vopsea.