Minciuna... mucegaiul din noi...

         Unul dintre cele mai urâte și dăunătoare obiceiuri este... minciuna.

         Trăim într-o lume plină de minciuni. Politicienii mint. Presa minte. Televiziunile mint. Filmele mint. Muzica minte. Cărțile mint. Adulții mint. Tinerii mint. Copiii mint.

         Este o lume bolnavă, infestată de minciună, precum sunt pereții de igrasie. Minciuna e asemenea mucegaiului. Odată apărut în perete îl împânzește cu totul, atât la exterior cât și-n interior, mai ales în interior. Știți probabil cât de greu se scapă de el. Trebuie curățat peretele până la structură, până în adâncul lui, tratata bine structura lui și refăcut din nou, cu straturi curate de tencuială și vopsea.

         Ei bine, așa e și cu minciuna. Odată ce te-a năpădit, ce ți-a intrat în minte, a pus stăpânire pe tine și te-a îmbolnăvit din interior spre exterior, iar apoi se răspândește prin aer contaminând și îmbolnăvind pe toți cei din jur cu otrava ei.

         Copil fiind ai tendința să minți din diverse motive banale unele chiar absurde. Unii mint din frica de a fi certați sau pedepsiți de adulți. Alții din rușine sau jena de a spune ceva ce consideră că poate fi luat în râs de către cei din jur. Alții din dorința de a se lăuda, de a părea mai interesanți, mai deștepți, mai apreciați. Alții doar din nevoia de a fi observați și ascultați. Oricare ar fi motivul, există clar o problemă de comportament, un dezechilibru emoțional al acelui copil.

        Din păcate adulții sunt puțini cei care știu să gestioneze astfel de probleme, pentru a restabili echilibrul emoțional al copilului. Unii din păcate nici nu observă problemele copiilor. Alții nu știu să-i asculte. Alții reacționează total greșit, adâncind și mai mult prăpastia dintre ei și copii, destabilizându-i și mai mult emoțional.

        Nimeni nu ne învață cum să fim părinți. Nimeni nu te învață ce și cum să faci. În școală la noi nu se predă așa ceva. Și astfel ajungem de mici să dezvoltăm comportamente greșite și să ne facem obiceiuri proaste, ce le ducem în cârcă ani mulți sau poate toată viața. Dacă ajungem să fim părinți înainte de a ne da seama ce obiceiuri greșite și dăunătoare avem, vom transmite mai departe copiilor toate greșelile noastre. Fiecare părinte își lasă amprenta pe copilul său. Bunicii, rudele, prietenii părinților vor lăsa și ei o mică amprentă pe copii. Apoi apar cadrele didactice și anturajul copiilor, ce lasă cu toții amprentele lor...

       Trăim într-o lume bolnavă, infestată de minciună... Ne mai mirăm că există atât de puțini oameni sinceri și onești?!