Sărbătorile de iarnă...

         Copii fiind, așteptam cu nerăbdare primii fulgi de nea. Ce bucurie, râsete, țopăituri și agitație provocau micuțele steluțe de gheață plutitoare... Alergam grăbiți afară să râdem și să dansăm cu fulgii de zăpadă. Și zău așa! Eu cred că se bucurau și ei de entuziasmul și sincera noastră încântare. Mereu cănd făceam asta, veneau mai mulți, mai mari, mai pufoși și mai frumoși, iar dansul lor era mai încântător și spectaculos. Se întreceau în măreție și arta plutirii.


         Pașii noștri croiau cărări unice în mantia intactă. Scrârțâitul zăpezii sub tălpile grele... acel sunet mirific, ce te face să zâmbești chiar și-n aducerea aminte... Copacii cu crengile plecate sub greutatea albă și pufoasă mângâiați de soare par mai frumoși ca oricând. Țurțurii de gheață strălucesc și ei pe la streșinile caselor.

         Din stratul alb răsar ici colo omuleții de zăpadă, care mai de care mai haioși. Căciuli din oale, nasuri de morcovi, brațe de crengi, nasturi de cărbune și ochii de tăciune, cu zâmbete de frunze sau crengi uscate, te urmăresc adesea din zăpadă. Bulgării zboară prin văzduh, săniuțele plutesc la vale, patinele dansează, schiurile-au aripi și copiii se distrează. Ziua toată e o veselie de la deal până-n câmpie, de pe creastă până-n vale, se bucură cu mic, cu mare.

         Seara liniștea se lasă, peste sat și peste casă. Lemnele trosnesc în sobă. Piciorușele-nghețate te furnică pân' la oase. Cu obrajii roșii ca focul, sorb copiii, ciorba fierbinte din blidele aburinde.

         Bunicii spun povești fascinante la gura sobei sau le citesc dintr-o carte. Moș Ene vine repede pe la gene și eroii din poveste cad pe rând răpuși fără de veste. Se mai aud ici colo, foșnete de foi întoarse sau șoapte slabe. Curând totul e sub tăcere. Lumini răzlețe mai licăresc prin cale. Obloanele sunt trase. Copiii dorm... visează...

        Ce forfotă e-n fiecare casă, în în toiul zilei sau chiar de dimineață! Brazi mici sau mari primesc podoabe colorate și betele minunate. Beculețe mii și mii clipocesc printre acestea. Colinzile au invadat văzduhul, copiii cântă pretutindeni. Cadourile frumos ambalate, stau cuminți sub fiecare brad, în așteptarea copiilor ce au plecat la colindat. Mesele îmbelșugate cu bucate și de toate, își așteaptă și ele colindătorii.

Crăciunul trece în cânt și voie bună, iar seara, se așterne din nou sub stele... dulcea tăcere.