Azi ești bine, râzi, glumești, mâine te lovește brusc febra, durerea, sau mai știu eu ce rău și poimâine poate nu mai ești.Sună macabru, știu, dar aceasta e viața. Neprevăzutul ne pândește din neant.
Te-ai gândit atât de des la viitor. Ai visat cu ochii deschiși și închiși la atât de multe lucruri minunate sau cel puțin așa le vezi tu, ca fiind minunate. Ai atât de multe planuri și idei. Îți ocupi uneori timpul și mintea cu prea multe planuri și idei de viitor, dar simți că-ți dau forță și elan toate acestea. Te motivează la acțiune.
Realizezi atât de multe, aduni atât de multe, dar uiți totuși ceva. Ai uitat să trăiești și măcar o clipă să te gândești că poate mâine nu mai ești.
Te-ai gândit vreodată ce se întâmplă dacă tu mâine nu mai ești? Te-ai gândit vreodată la ceea ce lași în urma ta?
Cei mai mulți nu se gândesc la asta. Unii pentru că, pur și simplu nu le pasă ce va fi în urma lor. alții pentru că le e frică să se gândească la așa ceva. Alții pentru că-s cinstiți, au o viață onestă și consideră că totul e firesc și nu au de ce să-ți facă griji de acest gen. Ooo cât de puțini sunt cei cu sufletul curat și conștiința împăcată... Dar chiar și așa, tot e bine să te gândești ce lași în urma ta. Chiar e totul cum ai vrea?
Doar când ne mai zgâlțâie nițel boala ne mai trezim unii puțin din adormirea zilnică și cugetăm ceva mai profund. Cugetăm. Cugetăm. Apoi febra scade, durerea trece și mintea se limpezește și revenim la obiceiurile zilnice... mediocre... dar constante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.