Greșeli umane

         Suntem oameni, ceea ce ne supune automat greșelilor. Cu toții greșim mai mult sau mai puțin. Uneori avem răbdare mai multă, alteori, obosiți fiind sau într-o dispoziție mai proastă, ne pierdem controlul mai ușor.

         Ce să mai vorbim de momentele în care Eul noustru se simte atacat și ripostează instant, chiar înainte să poți să realizezi asta?! Puțini sunt cei ce au reușit să ajungă la performanța de a stăpâni și controla Eul în orice moment și orice circumstanțe.

         Ne place când cei din jur sunt înțelegători și răbdători cu noi.
       
Ne simțim vinovați și ne enervăm pe noi când facem greșeli stupide, din neatenție, grabă sau chiar neștiință. Cu cât greșeala duce la consecințe mai urâte, pentru că orice faptă are consecințele ei, cu atât ne supărăm mai mult pe noi. Și ce bine este dacă în astfel de momente, există cineva lângă noi, care să ne consoleze, să ne înțeleagă starea și să vină cu o vorbă bună, care-ți mângâie și alină măcar un pic supărarea interioară...

         Dar dacă în astfel de momente, când oricum îți faci tu zeci de reproșuri în tăcere, pentru fapta ta prostească, dacă atunci, vine cineva și sare cu gura pe tine și-ți toarnă vorbe grele, acuzatoare? Probabil îți spune aceleași reproșuri ce ți le-ai spus și tu cu câteva fracțiuni de secundă înainte. Poate sunt chiar mai blânde vorbele ce le auzi decât autocritica interioară. Nu contează. Atacul tău interior, Eul ți-l suportă în tăcere, cu smerenie, pentru că ești mai puternic decât el. Nu are cum să se  lupte cu tine, așa că-l educi încetul cu încetul prin astfel de lecții, în care conștientizezi și accepți propriile greșeli.

         Pare ușor, dar în realitate e o luptă interioară vijelioasă. Cu cât ai valori mai multe, principii mai sănătoase, simțul dreptății mai puternic dezvoltat, cu atât autocritica este mai mare, iar această luptă interioară, cu Eul tău, este mai furtunoasă. Iar dacă ești și-ntr-o stare de spirit mai tulbure, când faci gafa... îți vine să te bați singur de supărare, enervare, dezamăgire, ciudă și multe alte emoții ce le simți toate, cum năvălesc grămadă și te sufocă.

        Ce se întâmplă însă, atunci când ești într-o astfel de luptă interioară și nu primești alinarea binefăcătoare a celor din jur, ba din contră, ești atacat și criticat, făcut cu ou și oțet?

        Ooo! E deja prea mult să poți suporta.

        Poți izbucni în lacrimi, în caz fericit. Astfel te descarci, te eliberezi de tensiune și cel mai probabil primești mângâierea și alinarea exterioară. Există și cazuri nefericite, când cei din jur râd, fac mișto sau te bruschează cu alt potop de vorbe grele, făcând să te simți și mai neînțeles, neajutorat, singur și ne-iubit. Astfel de incidente te vor face să-ți construiești un scut de apărare pe viitor, astfel încât să eviți lacrimile binefăcătoare și momentele chinuitoare. Acest scut ascunde într-un mod sau altul sensibilitatea noastră, pentru a nu mai fi batjocorită, pentru a ne salva de suferință. Sunt reacții normale ale firii umane, ale minții noastre ce vrea mereu să ne apere. E drept, uneori mintea noastră neștiutoare, ne face mai mult rău prin sistemul ei de autoapărare.

        Așa se întâmplă de multe ori, mai ales dacă avem deja scutul de apărare bine fortificat din copilărie, ca Eul nostru să profite de atacul exterior pentru a se revolta. Eul își varsă tot necazul, toată ciuda acumulată de neputința lui în fața autocriticii tăcute. Astfel răbufnește cu forțe maxime contra atacului exterior. Toată tensiunea se revarsă ca un potop incontrolabil în doar câteva secunde. Dacă cei din jur nu realizează ce se întâmplă, nu își dau seama că au stârnit dragonul interior, Eul încolțit ce acum mușcă orbește în jur... dacă și Eul lor se simte atacat și-l scapă din frâu și ei... e mai bine să nu stai prin preajmă. :)

       Și iaca așa, ajungem de la o banală greșeală nevinovată, adică de la nimic, la confruntări și lupte absurde.

       Unii sunt prea autocritici, cu sechelele copilăriei încă nerezolvate total. Alții așteptând prea mult de la cei din jur, uită uneori că și ei sunt oameni imperfecți ca ei și că trec prin propriile lor lupte interioare, așa cum o face fiecare. Cu toții avem luptele noastre interioare. Cu toții avem sechele din trecut ce încă ne bântuie și ne subjugă când ne prind în momente de slăbiciune. Unii nici măcar nu conștientizează aceste probleme. Cei ce le conștientizează duc lupte grele în tăcere și dacă nu cer ajutor, nu înseamnă că nu au nevoie măcar de înțelegere, dacă nu vrem, nu putem sau nu știm cum să-i ajutăm.

       Îți place să fii înțeles, consolat, ajutat, mângâiat, susținut, ascultat, iertat?
       Fii la rândul tău înțelegător, răbdător, blând, afectuos, darnic, atent, drăgăstos, iertător.

       Așa-i că nu-ți place să fii criticat, certat, repezit, acuzat, atacat, judecat...? Tu de ce faci așa ceva altora?

       "Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face." Învață să fii mai bun azi decât erai ieri.