Pe ce dăm banii?

               Mă uit adesea în jur și văd oameni cu telefoane scumpe, cu haine scumpe, cu mașini scumpe, cu ceasuri scumpe, cu diverse alte lucruri scumpe. Femei ce dau o căruță de bani pe bijuterii, coafor, poșete, manechiură, pedichiură, farduri, solar, saloane, sport și multe altele.

               Părinți ce dau milioane pe jucării, pe hainele copiilor și încălțămintea lor, pe diverse obiecte nu neaparat folositoare sau recomandate vârstei copiilor lor.

               Oameni ce plătesc să mănânce în oraș, la localuri de fițe. Părinți ce fac aproape toate mofturile copiilor, indiferent cât costă.

               Oameni ce cumpără tot felul de prostii, fără a se uita la prețul lor și mănâncă cine știe ce. Oameni ce nu au măsură în general, mai ales când vine vorba de copiii lor sau de propriile vicii.

               Culmea știți care e?

Rătăciți fiind...

               Ne rătăcim printre activități diverse, ce ne ocupă timpul, ne obosesc, ne indispun, ne epuizează, ne întristează, ne plictisesc, ne enervează, ne înrăiesc sau altele de acest gen și realizăm că nu avem nici măcar o senzație mică de satisfacție în finalul zilei. Dacă realizăm.

              Uneori nici nu conștientizăm că a trecut o zi fără să avem măcar o mângâiere a sufletului nostru.

              Captivi propriilor vicii, slăbiciuni, obsesii, dependențe, uităm să ne bucurăm de viață. Uităm să ne hrănim sufletul cu liniște, căldură, bucurie și iubire.

De ce se tem oamenii de moarte...

          Cândva, demult, am trăit cu frica de moarte, dar nu atât frica morții mele, cât era frica morții celui de lângă mine. Mă temeam de ceea ce s-ar întâmpla cu mine, dacă aș rămâne singură. Mă temeam că nu mă voi descurca singură. Mă temeam că nu voi fi capabilă să am grijă de animăluțele ce le aveam. Mă temeam că rămân cu toate lucrurile neterminate și cu datorii în cârcă.

          Ei bine, se zice că de ceea ce ți-e frică nu scapi. Cam așa este. Nu a murit cel de lângă mine, ci a fost mai rău. Întotdeauna se poate și mai rău decât ceea ce te temi a fi rău.