Am văzut ieri o postare frumoasă, la o prietenă, în care spunea că are damblaua cănilor. Colecționează căni și savurează dimineața cafeaua din cana care e în acel moment în armonie cu starea ei. S-a dovedit că sunt multe femei ce au acest hobby, de a colecționa căni, parțial chiar și eu.
Multe persoane au acest obicei, obiceiul de a colecționa diverse obiecte.
Eu colecționez pietre.
Când eram mică, colecționam...
șervețele, timbre, surprize de la guma turbo... Am mai crescut și am dat în damblaua jucăriilor. Probabil fiindcă nu se găseau jucării multe când eram mică, eram extrem de atrasă de jucăriile ce le găseam în second-uri. Curând devenise un obicei să trec pe la magazinul cu jucării și să cotrobăi prin cutiile pline. Probabil vânzătoarea credea că am copii. Adevărul era că hrăneam doar copilul din mine. Apoi m-am calmat, realizând că deja am exagerat.
Având ocazia să călătoresc în străinătate, am trecut la colecția de globuri de sticlă, magneți și alte suveniruri mărunte, dar am revenit și la damblaua jucăriilor, când am ajuns la minunatul DisneyLand. Nu m-am putut abține să nu iau câteva. Noroc că nu am mania spartului de bani. Asta m-a oprit să iau multe, fiind destul de scumpe.
Mă gândesc acum, dacă eu, cal mare și bătrân, nu mă pot abține în fața minunatelor jucării disney, cum ar putea să reziste copiii?! Cum ar putea să aleagă din zecile sau sutele de jucării una?!Cum să intri într-un magazin plin de jucării și să ceri unui copil să aleagă una?! E o crimă... o tortură. :)
Chiar și acum îmi plac jucăriile și mă fascinează măiestria cu care sunt făcute. Ar fi probabil un vis minunat să lucrez într-o fabrică de jucării... să creez jucării. Din păcate la noi în țară acest lucru rămâne un vis, probabil.
Îmi plac paharele, cutiile și cutiuțele, ceasurile, monedele, cărțile și multe alte mărunțișuri.
Ador să repar diverse lucruri sau să meșteresc mărunțișuri.
Alții fac colecții serioase de opere de artă, ceasuri scumpe, bijuterii, haine, papuci, poșete scumpe sau mașini de lux.
Unele colecții sunt obsesii din copilărie sau fixații din diverse cauze. Altele sunt pur și simplu refugii subconștiente. Altele se nasc doar din snobism. Cauzele pot fi diverse. Explicațiile pot fi multe. Efectele sunt cam aceleași. Toate dau o stare de bine, o liniște superficială sau profundă, o bucurie de moment sau chiar de lungă durată, satisfacție și... devin un obicei.
Ar fi absurd să-i judecăm pe alții când probabil fiecare avem o mică sau mai mare înclinație spre a colecționa ceva. Probabil suntem învățați din copilărie să adunăm. Poate e de vină vechiul regim și sărăcia în care am crescut majoritatea, cu magazine aproape goale și cozi imense când era ceva mai răsărit sau chiar necesar. Restricțiile din trecut și privarea de la libertatea de a alege, a creat în sufletele noastre și subconștient traume profunde.
Marii colecționari din alte țări or fi trecut și ei prin traume cândva sau pur și simplu au dezvoltată o cultură a valorilor?Cine știe ce e în sufletul fiecăruia?!
Uneori nici chiar noi nu știm ce e în sufletul nostru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.