Am făcut și eu cândva acest lucru. Am vrut să-l schimb pe cel de lângă mine, convinsă că așa e mai bine pentru el. Poate mai fac și acum uneori greșeala, fără să-mi dau seama, să încerc să schimb pe cineva, cum cred eu că e mai bine.Da, am spus "greșeala", pentru că este chiar o greșeală ce o facem majoritatea.
Fiecare crede că ceea ce face și gândește el este calea cea mai bună. Uităm esențialul. Lumea e diferită. Fiecare ființă este unică în felul ei. Fiecare are propria viață, propria minte, propriile emoții, sentimente, experiențe și trăiri.
Presupunem că cei ce trec în viață prin evenimente asemănătoare, pot avea cât de cât unele asemănări în felul de a fi și gândi. Dar...
e posibil să nu existe nimic asemănător sau acele mici similitudini sunt atât de minore, încât nici nu mai contează. Și am să vă spun și de ce. Pentru că fiecare ființă percepe tot ce trăiește prin prisma minții sale și a emoțiilor generate de aceasta. Drept dovadă, e suficient să vă uitați pe net la filmulețe cu farse și veți observa că fiecare persoană reacționează diferit la exact aceeași întâmplare. Dacă ar fi întrebați ce gândeau și ce au simțit, ar spune fiecare altceva sau chiar dacă ar spune acelaș lucru, ar fi prin alte cuvinte, altă exprimare.
Deci, ființele sunt diferite. Dacă reușiți să înțelegeți cu adevărat această realitate, va fi mult mai ușor să înțelegeți lumea din jur și să o acceptați așa cum este ea. Veți înceta probabil să mai încercați să schimbați oamenii și veți înceta să-i mai judecați atunci când fac lucrurile diferit față de cum vă așteptați voi să le facă. Exact. Vă așteptați să facă cei din jur ceea ce gândiți voi că ar fi bine să facă. Ei bine. Nu va fi așa. Fiecare gândește și simte altfel și va face cum crede el că e mai bine, nu cum cred cei din jur.
Asta nu înseamnă neaparat că cineva greșește. Din prisma gândirii, experienței de viață și a simțirilor sale, fiecare are dreptatea lui. Uneori aceasta coincide cu dreptatea noastră, alteori nu. Dar e tot corect din puctul de vedere al celui ce a făcut acel ceva, chiar dacă pentru noi e incorect.
Este atât de complexă mintea și viața. Niciodată nu vom reuși să-i mulțumim pe alții, pentru că nu putem gândi și simți exact ca ei. De aceea nici nu e bine să încercăm să mulțumim pe cineva.
Cel mai corect este să ne mulțumim pe noi. Să ne schimbăm pe noi. Să devenim noi varianta cea mai bună și mai înțeleaptă. Să fim mereu azi, mai buni decât am fost ieri. Atunci suntem pe calea cea bună.
Da. Putem să împărtășim cu cei de lângă noi realizările, învățăturile și trăirile noastre. Astfel aceștia au posibilitatea, dacă vor, să învețe și ei ceea ce am învățat noi sau chiar mai mult decât am reușit noi.
Da. Putem îndruma pe cineva spre lucrurile de valoare, spre a învăța mai multe și a deveni mai buni.
Da. Putem educa cu tact și răbdare pe cei de lângă noi.
Da. Putem fi un exemplu pozitiv pentru cei din jur.
DAR nu-i putem schimba. Doar EI singuri se pot schimba prin propria lor muncă și voință, așa cum noi ne putem schimba dacă dorim cu adevărat asta.
Un câine învață să facă ce vrei tu. Dar nu va fi niciodată ca tine și nu va face nimic dacă nu vrea să o facă. Învață din plăcere și dorința de a fi pe placul tău. Este modul lui de a exprima iubirea față de tine. El știe să iubească necondiționat. El se bucură de prezența ta. Se bucură dacă-l plimbi, dacă-l mângâi, dacă-l hrănești. Se bucură de moment. Cere atenție și afecțiune, așa cum cere și mâncare, când simte nevoia. Se bucură dacă primește ceea ce cere. Este probanil supărat dacă nu primește ceea ce vrea, dar nu-ți reproșează nimic. Nu încearcă să te schimbe. Te acceptă așa cum ești și te iubește mereu. Devine el mai bun, mai iubitor, mai atent, mai cuminte, mai ascultător, pentru a primi ceea ce are nevoie. Se schimbă el, nu te forțează să te schimbi tu. Nu așteaptă să faci tu mai mult, ci face el mai mult, în speranța de a primi mai mult.
Noi de ce nu suntem capabili să facem asta?
Noi de ce mereu vrem să-i schimbăm pe ceilalți să fie cum dorim noi?
Noi de ce criticăm, facem reproșuri și considerăm că ceilalți au greșit ceva, doar pentru că nu au făcut ce am dorit noi, când am vrut acel ceva?
De ce nu ne uităm la noi și nu ne gândim că poate nu am făcut suficient pentru a primi ceva?
De ce credem că ni se cuvine ceva?
De ce așteptăm ca alții să facă sau să fie cum vrem noi și nu suntem capabili să-i ascultăm, să-i înțelegem, să-i acceptăm și respectăm pentru ceea ce sunt ei?
Așa cum noi nu suntem perfecți și mai greșim și mai învățăm, exact la fel și alții sunt imperfecți și fac greșeli și mai au de învățat multe.
De ce nu ne gândim că poate am greșit noi ceva?
De ce nu gândim că poate ceilalți așa simt, așa gândesc și așa cred că e mai bine?
De ce mereu vrem ca totul să fie doar cum gândim și simțim noi, iar dacă nu este așa, considerăm că e greșit?
De ce credem că deținem adevărul absolut și totul se învârte în jurul nostru?
De ce suntem egoiști, invidioși, răutăcioși, nedrepți, critici, încăpățânați, nerecunoscători, înfumurați, orgolioși, geloși și altele de acest gen?
Pentru că mai avem foarte multe de învățat de la viață și ființele din jur. Când vom fi deschiși spre observare, ascultare, învățare, acceptare, recunoaștere și recunoștință... vom învăța să iertăm și să dăruim... atunci vom ști să iubim cu adevărat. Atunci nu vom mai vrea să-i schimbăm pe ceilalți, ci îi vom ști iubi pur și simplu, cu bune și rele și vom ști să-i îndrumăm, ocrotim, educăm, respectăm, fără să-i agresăm.
Priviți-vă în oglindă sufletul... E primul pas...
Analizați faptele și vorbele voastre, nu ale altora. Ale altora, analizați-le doar pentru a învăța ceva, nu pentru a critica sau judeca pe alții.
Învățați să vă controlați mintea și nu o mai lăsați să vă conducă cum vrea ea. Puneți-vă mintea la muncă, să învețe lucruri noi.
Mai avem mult, mult de învățat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.