sâmbătă, 16 septembrie 2017

Un dar minunat...

            Azi am dăruit un zâmbet.
            Ce poate fi mai minunat, decât să aduci zâmbetul pe chipul cuiva?!

            Consider o zi minunată, ziua în care reușesc să dăruiesc zâmbete. Când aduc bucurie în sufletul cuiva, mă cuprinde o emoție atât de profundă, de caldă și minunată, astfel încât, de cele mai multe ori mi se umezesc ochii sau chiar îmi dau lacrimile pe bune. Sunt acele lacrimi de bucurie, de împlinire sufletească. Sunt lacrimi înălțătoare, ce te fac să plutești în univers și-ți vine să cânți, să dansezi sau să strigi de fericire. Ai sufletul atât de plin de bucurie, emoție și căldură, de... ai senzația că dă pe dinafară.  Și chiar dă pe dinafară, sub forma unor lacrimi fierbinți, ce-ți mângâie obrajii atât de tandru, în drumul lor spre contopire cu universul... Probabil sunt lacrimi de îngeri...


            Suspini adânc, îți dai seama că zâmbești și te simți cel mai fericit om de pe planetă. În acele momente de maximă înălțare sufletească, poate chiar ești cea mai fericită persoană din univers. Tot în acele momente realizezi că tot ceea ce ai în jur, ca formă materială, e nesemnificativ, e fără valoare. Ai putea fi chiar oriunde, fie colibă, palat, peșteră, pădure, pustiu, ți s-ar părea exact la fel, adică cel mai minunat loc, pentru că tu te simți extraordinar.

            Gândurile toate îți zboară la toți cei dragi și singura dorință e să-i imbrățișezi, să-i mângâi, să-i săruți, să le dai toată bucuria ce o simți în sufletul tău, pentru a simți și ei acea căldură sufletească, acea fericire și liniște lăuntrică...

            Simți că ai putea dărui chiar tuturor ființelor din prea-plinul sufletului tău. Și fiecare gând de dăruire al trăirii tale sufletești îți umple și mai mult sufletul de căldură și vrei să dăruiești și mai mult. E un lanț fără sfârșit în care dăruiești iar și iar și te încarci tot mai mult cu bucuria lăuntrică...

            Cred că acesta este un moment de iubire necondiționată, de iubire adevărată. (cum îmi place mie să-i spun). E momentul în care simți că trăiești, în care simți frumusețea vieții, în care trecutul și prezentul dispar, în care universul se contopește cu tine sau tu te contopești cu el și... iubești, simți că iubești cu adevărat.

           Este acel moment în care ai putea să muți munții și să schimbi lumea, să o faci mai frumoasă și mai bună...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.