Prizonieri ai minții noastre

      Trăim încătușați de propria minte, otrăviți de gândurile noastre, drogați cu speranțe și vise, sedați de dragoste și hrănindu-ne cu iubire precum vampirii cu sânge.

      Acum două zile m-a înțepat un viespe și culmea, ma doare și mănâncă degetul parcă mai tare decât ieri. E chiar mai supărător decât a fost în momentul înțepării. Cu cât îl scarpin sau ating mai mult, cu atât mă chinuie mai tare.

      Exact la fel ne otrăvește mintea și ne chinuie cu gândurile ei.       Aud mereu "vorbele nu contează, contează faptele" sau "faptele vorbesc". 

      Aiurea!

      Cuvintele au o putere imensă. Un singur cuvânt are puterea să șteargă nu zile sau săptămâni de fapte, ci chiar luni sau ani întregi de fapte.

       Cum?

       Simplu. Mintea noastră îngustă îl percepe cum vrea ea și-l amplifică, otrăvindu-ne cu zeci sau sute de gânduri aiurea.

       Suntem prizonieri ai îngustimii minții noastre limitate de prejudecăți, gelozie, egoism, mândrie, complexe, traume sau mai știu eu ce cărăm în cârcă de-a lungul anilor.


       Ador versurile: 

" Trăind în cercul vostru strâmt

   Norocul vă petrece,

   Ci eu în lumea mea mă simt

   Nemuritor și rece."