O privire rece oglindită în tristețe sau tristețea înecată în privirea rece.
Un chip plin de revoltă și răutate.
Chipuri tinere, nepăsătoare.
Chipuri bătrâne pline de tristețe.
Adulți încruntați, frământați.
Un bătrân cu barba albă, acel tip de bunic original, drept ca bradul sub demnitatea vieții, cu chipul frumos și privirea profundă, cobora cu greu dintr-o mașină, în timp ce fiica sau nepoata cu chipul pierdut într-o claie de un roșu aprins, butona agale...telefonul. Într-un târziu s-a trezit să întindă haina bunicului. Adică tot el, sărmanul bătrân, să se aplece în mașină pentru a putea lua haina...
Printre toate aceste scene triste am avut parte de o imagine magnifică.
Doi bătrânei mărunței, cărunți, ridați, frumos îmbrăcați în paltoanele lor vechi, cufundați profund în lumea lor sentimentală, înaintau senini... ținându-se de mână.
Erau atât de frumoși astfel încât... mi-au dat lacrimile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.