Un disc argintiu îmi zîmbește
La geam, printre ramuri,
Limpezind neobositele gînduri...
Iar pleoapa ușor îmi clipește.
Zîmbesc, zîmbesc în neștire
În sufletul meu năpădit
De o banală, haotic-amintire.
Trupul tău, în razele lunii scăldat,
Îl privesc și din nou mă surprind
Rătăcind prin suflet zîmbind,
Că-n simțiri e profund scufundat.
Te alint ușor, ușor din priviri...
Să te ating nici nu-ndrăznesc
De teamă să nu te trezesc,
Somnul nopții tăcute să-l tulburi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.