Acum cîteva zile, veneam spre casă agale și ce-mi zăresc ochii la colțul străzii lîngă un copac?! Un cățel negru cu alb pe piept, ce de la distanță semăna leit cu al meu cîine.
" Ce caută aici?! Cum e ieșit din curte?!"
Acestea au fost primele gînduri fulger ce mi-au trecut prin minte cînd reperasem cățelul. Făcînd între timp cîțiva pași ce au micșorat distanța dintre noi, am inceput să observ detalii ce-mi scăpaseră la prima privire.
E ca și atunci cînd cunoști o persoană nouă. Prima impresie este de regulă o percepție falsă plămădită de propria noastră minte și abia apoi începem să vedem cum este de fapt acea ființă, cunoscînd-o încetul cu încetul, analizînd-o, studiind-o...
Ei bine, am început să văd detalii, la cățelul rătăcitor, de genul: avea blana ceva mai lungă, era ceva mai mare, era mai zvelt, avea zgardă neagră cu medalion de metal...
Hopa! Are medalion! Poate are o adresă sau un număr de telefon pe ea.
"Cuțu cuțu! Cus cus cus!"
Nimic. Mă ignora total. Ei dacă nu vrea să vină muntele la tine, te duci tu la el. Așa că, m-am apropiat încet de cîinele singuratic și am făcut o nouă încercare, lăsîndu-mă pe vine, l-am chemat din nou de la doar doi pași.
Surpriză! De data aceasta madam (s-a dovedit a fi o cățea și nu un cîine) a dat din coadă și a venit veselă la mine. Am mîngîiat-o ușurel să-i văd reacțiile și dovedindu-se total pașnică, i-am înhățat zgarda să mă asigur că nu se evaporă și am sunat la primul număr de pe medalion.
Îmi răspunde o tanti ce-mi spune:
"Cred că ați greșit numărul. Eu nu am nici o zgardă cu medalion și nici un cîine negru."
Mă uit stupefiată din nou la număr. E acelaș. Persoana de la "capătul firului" insistă că e greșeală așa că pot doar să concluzionez că o fi fost scris numărul greșit pe medalion. Îmi cer scuze pentru deranj și trec la formarea numărului al doilea.
Îmi răspunde o altă tanti ce se precipită fericită: "Unde ați găsit-o?! O căutăm de mai bine de două ore! Îl sun acum pe soțul, că-i cu mașina prin centru și vine acum după ea. Să nu o lăsați să plece! Vă mulțumesc mult!" I-am spus precum ați bănuit deja, unde mă aflam și am liniștit-o că o țin bine de zgardă să nu fugă nicăieri.
În scurt timp a sosit și soțul doamnei cu mașina și și-a recuperat cățelușa (cățeaua sună parcă prea vulgar) mulțumindu-mi pentru ajutor. I-am spus că primul număr e greșit, dar noroc că exista și un al doilea număr. Da, era greșit. Doar ultimele două cifre erau scrise invers.
Dacă nu ar fi existat un al doilea număr mi-ar fi fost imposibil să-i găsesc stăpînii, pentru că, vă dați seama că nu aveam de unde să știu ce cifră sau cifre erau greșite.
Este a treia cățelușă în mai puțin de jumătate de an, ce am reușit să o ajut să-și regăsească stăpînii. Primele două fiind golden, fără medalioane și numere de telefon, dar a căror stăpîni frecventează magazinul din apropiere, unde le-am rugat pe vînzătoare să le transmită stăpînilor, cînd ajung pe acolo, adresa unde își găsesc odraslele rătăcite.
Al patrulea cățel salvat a fost, nu cel din urmă și nici cel di-ntîi, un bichon. Cu el am avut norocul să-l cunoască un alt trecător ce-și plimba cîinele prin zonă și care ne-a arătat la ce poartă să sunăm pentru a "scăpa" de piticul mititel, ce-l plimbasem deja prin cartier de obosise și obosisem.
Nu știu dacă ați făcut vreodată un astfel de gest, de a ajuta o ființă nevinovată și rătăcită să-și regăsească casa și pe cei dragi, dar eu mă simt atît de fericită cînd reușesc să fac asta...
Nici nu pot descrie în cuvinte bucuria ce-mi umple sufletul în momentele acelea și care persistă mult timp după, făcîndu-mă să zîmbesc profund mulțumită de mine și fapta mea măruntă, care mă face să mă simt atît de...mare.
P.S. Pentru toți iubitorii de animale, recomand să-și facă puțin timp pentru a confecționa sau achiziționa un medalion pentru fiecare animaluț ce-l dețin, pe care să existe măcar nu număr de telefon valabil. Așa e mult mai ușor să-ți recuperezi patrupedele rătăcite. Am văzut o cățelușă Collie.. un Ciobănesc German, un Husky și 2 Goldeni rătăciți, ce nu i-am putut ajuta, neavînd medalioane sau chiar nici zgărzi.
Nu te baza pe ideea: "Mie nu are cum să mi se întîmple! Nu am cum să-mi pierd animăluțul!"...Nu se știe niciodată ce se poate întîmpla și e mult mai bine să fii pregătit pentru orice.
Suflețele dragi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.