Arată-mi casa ta și-ți spun cum ești...

             Mi-a rămas întipărită în minte expresia unei rude, când i-a spus mamei cu mulți ani în urmă:

"Mi-a fost jenă când am mers la baie. Sunt trei femei în casă mătușă!" 

             Fără să-mi dau seama, acea indignare a unei femei, ce vizitase casa altei femei și găsise baia murdară, mi-a creat un instinct aparte. Să fiu mult mai atentă cu mediul în care trăiesc.

             Am învățat de la mama, încă de copilă, să spăl chiuveta dacă o murdăresc sau dacă o văd murdară, să strâng dacă am dat ceva pe jos, să șterg masa dacă am vărsat ceva pe ea...etc. M-a învățat mama, draga de ea, multe astfel de mici reguli de bun simț și igienă, atât personală cât și familială. Și mama la rândul ei le-a învățat de la bunica.

             Am avut ocazia să văd și eu, cu ochii mei, cum era bunica.

El și Ea...

           Foarte frumos scris, foarte bine spus: 

           <<  Când eram şcolar, băieţilor şi fetelor nu trebuia să li se demonstreze că e bine şi corect să te căsătoreşti, că e bine şi corect să faci copii. Nimănui (sau aproape nimănui) nu putea să-i treacă prin cap că n-o să-şi întemeieze niciodată o familie, că n-o să aibă niciodată copii, nepoţi. Omul care nu şi-a întemeiat o familie era considerat ori bolnav, ori ratat. Acum situaţia este alta.
Nu fără ajutorul mass-mediei, oamenii au început să se teamă de căsnicie. Revistele pentru tineret îi educă pe adolescenţi în aşa fel încât aceştia, în principiu, să nu-şi poată întemeia vreodată o familie trainică.

           Este propus un model de comportament incompatibil cu căsnicia. Potrivit acestor reviste, tânărul trebuie să fie iresponsabil, grosolan, independent, cinic, să intre cât mai târziu în viaţa adultă. Fetele sunt formate ca viitoare „scorpii", care se pricep să se „aranjeze" bine în viaţă, să manipuleze bărbaţii, să se „descurce". Şi, bineînţeles, principalele lor lozinci sunt faimoasele devize: „Ia de la viaţă totul!" şi: „Tu meriţi ce-i mai bun!".

          Orice om cu scaun la cap îşi va da seama că urmând acestor sfaturi nu poţi obţine fericirea familială.

Știu ce doare...

         Printre cele mai dureroase lucruri credeam că sunt reproșurile și acuzele nedrepte, dar m-am înșelat.

         NU. Nu acuzele și reproșurile în sine dor. Nu faptul că ești nedreptățit doare.

         Doare faptul că cineva drag, cineva în care ai încredere și care crezi că te cunoaște cât de cât și te înțelege... acel cineva te crede rău.

         Nu faptul că te învinuiește pe nedrept de ceva rău, de o faptă care nu ai gândit-o, simțit-o și nu ai făcut-o doare. Doare faptul că acel cineva te credea în stare să faci acea faptă.

         Iar când șocat, frustrat, tulburat, revoltat și mai știu eu ce emoții te stăpânesc în acele momente... când încerci să explici că nu e ceea ce crede și nici nu te ascultă sau mai rău, crede că minți sau te prefaci... asta doare și mai crunt. Descoperi că nu doar te crede în stare de o faptă rea, ci te mai crede și mincinos și prefăcut... Doare... doare crunt...

Adio suflete dragi...

         Doar cei ce au avut sau au animale, pot înțelege cât de mult te atașezi de aceste ființe, dacă fac parte din viața ta mult timp și mai ales dacă le-ai crescut de mici.

         Știi cum e să le revezi după câteva săptămâni și să simți pur și simplu că ți-au dus dorul?

         Nu voi uita probabil niciodată întoarcerea acasă după zece zile, primele zece zile departe de pisoii mei.

Răutatea umană...

           Vremea capricioasă ne zăpăcește cu diferențele mari de temperatură. Nopți reci, dimineți și seri friguroase în contrast cu după-amiezi prea călduroase pentru perioada aceasta. 

            Era o zi frumoasă. Soarele timid, mîngâia câmpul întins. O liniște deplină stăpânea împrejurimile. Nici măcar vântul nu îndrăznea să tulbure calmul din jur. Toamna și-a lăsat de mult timp amprenta peste câmp. Știuleții uscați, rupți pe jumătate, erau amintirea unui lan de porumb ce a triumfat acolo cândva, într-un verde viu. Roadele i-au fost smulse, iar acum părăsit în țărâna uscată, așteaptă cuminte vremea aratului, ce va să vie într-o zi zgomotoasă. 

          Un șoricel ghinionist și-a găsit sfârșitul, strivit în drumul șerpuit. Nici ciorile nu mai bântuie câmpul pustiit. Doar el, soarele, mai alină singurătatea pustie, cu razele blânde, de toamnă târzie. 

          Pașii sprinteni șerpuiesc printre câmpurile tăcute. Timpul zboară plăcut de repede. Drumul pietros se pierde în urmă. Case colorate răsar jur împrejur. Una la dreapta. Două pe stânga. Apoi din ce în ce mai multe. Unele răsfirate, altele înghesuite. Unele cochete, altele triste. Primul lătrat de câine străpunge liniștea, urmat imediat de un altul și altul din sat. 

           Curând pașii se îndreaptă spre șoseaua tulburată de cei ce vin și trec în goana mașinilor. E un dute-vino totuși liniștit, în armonie cu al meu calm... 

           Dar vai! Ce-mi văd ochii e oare cu putință?! 

Vai vai...!

       Deși mai mult de 54% dintre români se bucură azi și savurează roadele mobilizării masive la vot, natura este tristă. Priviți afară și veți vedea natura, cât este de tristă... 

        Natura este tristă. Dar nu este tristă pentru că mai puțin de jumătate dintre români sunt probabil și ei triști sau dezamăgiți sau chiar furioși și revoltați.

        Natura este tristă pentru că EA simte! Simte cum s-a învrăjbit frate cu frate, soră cu soră sau soră cu frate. Simte cum se ceartă părinte cu fiu sau fiică. Simte încrâncenarea și răutatea învrăjbelii dintre români... dintre oameni. 

Egoismul, invidia și răutatea, plus... gelozia.

          Femeile... ooo... s-au scris și se pot scrie rînduri fără sfîrșit și probabil tot nu se va spune totul despre ele.

          Azi voi scrie despre părțile mai negative ale femeilor.

          Egoismul, invidia și răutatea, plus... gelozia.

          Cu toții avem momente sau am avut momente cînd am trăit și simțit aceste... să le spunem simplu, sentimete negative. Fiecare a simțit diferit, a gîndit diferit și a acționat diferit. Atît bărbații cît și femeile au parte la un moment dat în viață de astfel de sentimente. Se știe însă, că femeile sînt puțin mai mult predispuse la astfel de emoții negative.