My love...

       Din suflet pentru un suflet....

       Sufletul meu drag... Motănelul meu Kao... sau Musi-Musi, cum obișnuiam să-l alint.
 
       A fost nevoie să treacă mult timp până să-l pot desena. Sufletul are mereu nevoie de timp să-și găsească liniștea și împăcarea. Viața m-a forțat să mă despart de acest pisoi drăgălaș, iar sufletul a plâns în tăcere luni în șir...

       Azi și-a găsit probabil alinarea și liniștea, astfel încât am avut forța să-l desenez. Sau doar dragostea profundă mi-a dat puterea aceasta. Vinovăția și durerea despărțirii probabil îmi umbrea această iubire ce nu a încetat însă nici o clipă. Mă credeam rea și credeam că nu l-am iubit suficient. Dar m-am înșelat. L-am iubit suficient de mult, astfel încât să renunț la egoismul de a-l ține lângă mine. Ar fi fost o iubire egoistă. Nu aș fi putut să-i ofer tot ce e mai bun pentru el. Sper că el, fiind lipsit de raționamentul uman, nu s-a simțit abandonat, fiind mereu iubit și îngrijit și-n lipsa mea.

      Să ai în continuare o viață frumoasă, liniștită, veselă și plină de iubire, suflet drag.

Uneori uităm că... există un suflet...

              Uneori uităm că dincolo de corpul fizic, dincolo de acțiunile ce le vedem, dincolo de vorbele ce le auzim, de multe ori vorbe generate doar de mintea omului ce tinde mereu să pună stăpânire peste tot, generând gânduri total greșite de cele mai multe ori... ei bine, dincolo de toate acestea, există un suflet.

              Acel suflet este de multe ori tulburat și asuprit sau chiar rănit de gândurile greșite ale minții ce vrea mereu să conducă totul. Iar noi uităm de sufletul chinuit, răvășit sau chiar profund tulburat în unele momente.

             Cu toții avem momente de dezechilibru interior, mai ales când ne răpun gândurile, ce vin precum ciorile ce înegresc cerul și croncăne neîncetat, astfel încât nu mai reușim să vedem soarele și să ne găsim liniștea.

Un articol minunat scris de un om minunat!

Sper că nu e cu supărare faptul că mi-am permis să copiez acest articol. Pentru mine este o onoare să-l păstrez pe blogul meu.
L-am copiat exact cum era și nu cred că e necesar să spun altceva afară de... 
lectură plăcută! 

Ce poate fi mai minunat...?

       Ce poate fi mai minunat decât bucuria și râsul copiilor?!

       Doamne, au copiii o putere miraculoasă de a lumina viața celui ce știe să privească, să înțeleagă și să simtă. Se spune că râsul vindecă. O spun și eu cu mare convingere. Râsul, voia bună și bucuria din suflet, chiar vindecă. Până și un zâmbet banal, dacă îl simți cu întreaga ființă, are puteri miraculoase de a alina orice durere.

        Cine știe să râdă din suflet, să se bucure sincer, să se veselească din orice mărunțiș mai bine decât copiii? Copii fiind, avem simțurile mult mai pure și profunde. Încă nu am amorțit în umbra rațiunii, autocontrolului și a gândirii prea calculate și încărcate. Copii fiind, vedem totul cu alți ochi, înțelegem toate lucrurile altfel și simțim, simțim mai mult decât percepem și realizăm.

Te întrebi: Care e scopul meu în viață...?

       Probabil cu toții avem momente când ne întrebăm:

       - Care este scopul meu în viață? 

       Unii probabil au găsit un răspuns la această întrebare. Alții poate doar cred că au găsit răspunsul la această întrebare. Alții e posibil să-și pună întrebarea toată viața. Iar unii nu se obosesc cu astfel de întrebări. Fericiți cei din urmă. :)

       Și totuși, ce e mai important?