Doamne, au copiii o putere miraculoasă de a lumina viața celui ce știe să privească, să înțeleagă și să simtă. Se spune că râsul vindecă. O spun și eu cu mare convingere. Râsul, voia bună și bucuria din suflet, chiar vindecă. Până și un zâmbet banal, dacă îl simți cu întreaga ființă, are puteri miraculoase de a alina orice durere.
Cine știe să râdă din suflet, să se bucure sincer, să se veselească din orice mărunțiș mai bine decât copiii? Copii fiind, avem simțurile mult mai pure și profunde. Încă nu am amorțit în umbra rațiunii, autocontrolului și a gândirii prea calculate și încărcate. Copii fiind, vedem totul cu alți ochi, înțelegem toate lucrurile altfel și simțim, simțim mai mult decât percepem și realizăm.
Ooo dacă am crește fără să tocim aceste simțuri profunde, fără să le adormim în dezvoltarea conștientă a inconștienței...! Creștem an de an, învățăm tot mai multe, iar astfel mintea pune stăpânire pe noi amorțind simțurile străfundurilor sufletești. Copilul din noi cade într-un somn tot mai profund sau piere. Devenim niște adulți responsabili, deștepți dar sterpi. Sterpi în simțiri.
Fericiți cei ce au capacitatea de a înțelege copiii și puterea de a da în mintea copiilor.
Străinule! Oprește-te din agitația gândirii tale măcar o clipă în preajma unui copil ce râde. Observă-l cu atenție. Admiră-l cu mirare. Și simte...
Simți?! Simți cât de profundă e bucuria lui? Cât de natural râde și cât de senin? Simți forța tămăduitoare cum te învăluie, cum te pătrunde și te alină odată cu râsul pur de copil, ce se armonizează cu râsul tău? Sau râsul tău se armonizează cu râsul lui?! Probabil... Probabil începi întâi să-l copiezi, stângaci fiind, râsul senin, râsul de copil. Apoi simți cum e tot mai bine, sfârșind într-un râs sănătos și relaxat, cum nici nu-ți mai aduci aminte, de când n-ai mai simțit. Bucuria profundă a celui mic, devine bucuria ta. Veselia lui e veselia ta. Fericirea lui e fericirea ta. Iar în final te surprinzi cu gura pân' la urechi, cu gândul gol, dar cu sufletul plin. Plin de fericirea ta, ce e fericitea lui înzecită.
Ce poate fi mai plăcut decât bucuria de a aduce bucurie în sufletul celor dragi? Vă spun eu. Bucuria de a sădi bucurie în sufletul unui copil! Căci acel copil știe să simtă și să se bucure mult mai profund decât un adult. Râsul unui copil e mirific. E suficient să stai și să-l asculți pentru a simți cum îți inundă întreaga ființă de căldură... O căldură miraculoasă ce are menirea de a alina orice durere fizică sau chiar sufletească. Râsul, dar mai ales râsul pur al unui copil, vindecă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.