Doar la oameni am văzut răutate, invidie, egoism, minciună, orgoliu, gelozie, trădare, nepăsare, șantaje emoționale, nerecunoștință, nedreptate, jigniri, lipsă de respect, nesimțire, hămesire și altele multe rele. Doar oamenii sunt capabili de toate acestea adunate.
Un câine nu va mușca niciodată mâna care-l mângâie și/sau hrănește. Un animal nu uită binele ce i-l oferi și te va iubi necondiționat tot restul vieții lui.
Doar oamenii te știu dezamăgi și răni. Oamenii dețin toate "calitățile" să lovească direct în suflet.
Era o vorbă... "Ferește-mă Doamne de cei apropiați, că de dușmani mă știu feri singur."
Ne naștem singuri, încercăm să nu trăim singuri, dar murim singuri...
Se tot spune că la greu doar familia îți este aproape. Fericiți cei ce au astfel de familii. Din păcate nu este o virtute a românilor asta. Cunosc nenumărate cazuri în care familia e mai străină decât prietenii sau chiar sunt rudele adevărați dușmani, ce se înjunghie pe la spate cu prima ocazie.
Toată viața am făcut totul să nu supăr pe nimeni, să nu rănesc pe nimeni, să nu greșesc față de nimeni, să fiu bună cu toți, să ajut pe alții. De cele mai multe ori am renunțat la mine pentru principiile acestea. Am plătit scump din pricina acestor slăbiciuni, dar tot nu m-am lecuit. Mereu am fost luată de fraieră, fiind prea bună, prea darnică, prea iertătoare, prea amabilă, prea dornică de a face pe ceilalți fericiți. Cred că am obsesia lui "vreau să fie bine pentru toți din jurul meu".
Probabil o să mor repetând la infinit acestă greșeală...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.