Ce sunt visele cu adevărat? Această întrebare mi-am pus-o de mai multe ori. A fost mereu urmată de alte întrebări. Oare unele vise sunt premoniții? Oare unele vise chiar transmit ceva? Oare chiar înseamnă ceva anume visele? Și altele de genul acesta.
Anul trecut, mi-au revenit aceste întrebări într-o dimineață, când m-am trezit brusc dintr-un vis straniu. Aveam un amestec de sentimente tare ciudate, de căldură și împăcare sufletească, bucurie, fericire, deși recunosc, eram tulburată totuși.
Dar mai bine să vă povestesc ce îmi strârnise acele emoții profunde.
Am o fostă colegă dragă sufletului meu, pe care o admir mult pentru sufletul deosebit ce-l are. Această ființă minunată a ales, cu mulți ani în urmă, să devină mama unui băiețel, cu probleme grave de sănătate, ce a fost abandonat în spital. Am avut ocazia să-l cunosc pe copil, când avea vreo 5 anișori, dar distanța și viața a făcut să nu-l mai întâlnesc niciodată.
Ei bine, acest copil m-a impresionat profund încă din primele secunde, astfel încât îmi aduc aminte și acum acea scurtă întâlnire de câteva ore. Timpul a așternut anii peste ea, dar a rămas proaspătă în memorie, de parcă ar fi fost ieri...
"- Ce păr frumos ai! N-am mai atins un păr creț până acum!...", rostise băiatul cu acea seninătate plină de sinceritate, jucându-se cu părul meu. Probabil niciodată nu am fost capabilă să-mi admir cu atâta încântare buclele mele, ce-mi păreau de multe ori o povară, mai ales când îl descâlceam. M-a cucerit instant cu această replică, ce venise la doar câteva momente de când m-a văzut pentru prima dată în viața lui. Nu a fost lauda, complimentul sau cum vreți să-l numiți! Nu. În mintea lui mititică probabil nici nu știa ce este acela un compliment, la acea vârstă. A fost altceva. A fost strălucirea lui interioară, ce mi-a luminat și încălzit sufletul imediat.
Probabil ați avut ocazia să întâlniți persoane care să vă cucerească total din primele clipe. Acele ființe ce pătrund pentru totdeauna în sufletul vostru, fără ca măcar să încerce să facă asta. Pur și simplu simți acea persoană apoape de tine, de parcă o cunoști de o viață întreagă, deși, în realitate abia ai întâlnit-o. Ei bine, astfel de oameni lasă amprente adânci în mintea și sufletul tău, pentru totdeauna.
Așa a fost și cu micuțul băiețel. M-a cucerit pur și simplu și va rămâne pentru totdeauna acolo, în colțișorul sufletului meu.
Viața însă a decis să nu-l mai văd niciodată. Drumul lui a fost scurt, iar spre finalul anului 2014 lupta lui cu problemele de sănătate, a luat sfârșit. Am putea spune că drumul lui a fost chiar lung, dacă am lua în calcul estimările medicilor, dar totuși, vestea tristă a fost un șoc pentru mine. Suferința de nedescris a prietenei mele, m-a îngrijorat cîteva luni de zile. Luni în care mă simțeam neputincioasă, deși aș fi vrut să pot să o ajut, să-i pot alina durerea.
Timpul însă trece și vindecă încet, încet. Tind să cred că nimic nu este întâmplător în viață. Un nou suflet a ajuns în brațele ei ocrotitoare și iubitoare. A salvat un alt copil cu aceleași probleme de sănătate, ce a fost descoperit de data aceasta la timp pentru a putea fi operat. Un alt suflet părăsit a primit șansa la o viață frumoasă, plină de iubire. Tânăra mămică a înflorit pur și simplu și a revenit pe baricade cu și mai multă forță și putere. Acum mă bucuram să văd energia și bucuria cu care se dedica, nu doar micului suflețel salvat, ci tuturor copiilor bolnavi și abandonați.
După mai bine de jumătate de an, când totul era deja în plin elan de renaștere și bucurie... am visat. Nu mă mai gândisem la băiețel de mult timp. Nici chiar postări ale mamei nu văzusem în ultima vreme, dar ei au apărut în visul meu.
Se făcea că eram undeva pe o terasă la o margine de plajă, când ea, băiețelul și proaspătul ei soț, veneau pe nisip alergînd, râzând, radiind de fericire. Erau îmbrăcați exact cum îi văzusem în pozele de la fericitul eveniment când și-au unit oficial destinele. Cei doi s-au oprit undeva în spate, într-o îmbrățișare, în timp ce băiețelul a alergat la mine cu brațele deschise. Și-a încolăcit strâns brațele peste mijlocul meu. Simțeam o bucurie imensă. M-am lăsat în genunchi, pentru a-l putea strânge în brațe cu căldură și putere, spunând: "Mă bucur că am ocazia să te revăd..." Și amândoi știam că el, de fapt, nu mai este în viață.
M-am trezit zâmbind, parcă încă simțind căldura acelei strânse îmbrățișări. Aveam mintea invadată de zâmbetul lui senin, de pe chipul lui ce radia de fericire. Simțeam o dulce alinare, o pace sufletească atât de profundă, deși eram extrem de tulburată de acest vis straniu. Nu-l mai visasem niciodată. Multe zile m-au urmărit imaginea și emoțiile acelui vis și mă întrebam: De ce l-am visat atunci, când nici nu mă gândeam la el? De ce îmbrăcați astfel, precum în pozele de la fericitul eveniment?
A fost ca si cum m-aș fi teleportat în timp, la acel eveniment, ca să le văd și simt fericirea și să-l revăd pe el, băiețelul minune. Era de parcă ei nici nu mă văzuseră, că nu mă băgaseră în seamă și s-au topit undeva în fundal. Mă vedea pracă doar el. Eram acolo doar pentru a avea ocazia să-l revăd pe el încă o dată, conștientă că mă aflu în trecut. Știa și el că suntem într-un frumos moment din trecut, că în realitatea prezentului, el nu mai este printre noi în carne și oase. Mintea conștientiza realitatea, iar sufletul trăia momentul.Chiar înseamnă ceva acest vis? Este un mesaj? Sau e doar o creație a subconștientului meu, ce regreta că nu am avut ocazia să-l mai întâlnesc pe acest minunat copil și că nu am fost alături de el și prietena mea la fericitul lor eveniment?
Subconștientul mi-a oferit probabil acest vis, când nici nu mă așteptam sau probabil atunci când eram pregătită pentru așa ceva. Mi-a oferit astfel câteva clipe alături de ei, în acele momente minunate și ocazia să-mi iau la revedere printr-o caldă îmbrățișare, de la micuțul ce mă cucerise cu mulți ani în urmă și pe care nu am mai avut ocazia să-l revăd. Sau poate nu a fost plămădirea subconștientului meu, ci a unei puteri superioare nouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.