vineri, 17 octombrie 2014

Am învățat...

        Viața îți dă diverse lecții ca să te facă să devii mai conștient, mai înțelept, mai bun.

        În decursul vremii întîlnim oameni diferiți și situații fel și fel. Avem de făcut alegeri mereu, uneori mai ușoare, alteori mai grele. Există momente cînd ni se pare imposibil să alegem. Există momente cînd ne e frică, cînd ne panicăm și speriem de necunoscut.

        De fapt, pe majoritatea ne sperie necunoscutul, preferînd să stăm cuminți acolo unde sîntem, cum sîntem. Se numește zonă de confort. E foarte greu să ieșim din această zonă unde ne simțim în siguranță, feriți de necunoscutul înfiorător. Cînd stăm și stăm, refuzînd cu încăpățînare să părăsim zona de confort, convinși că totul e minunat așa sau păcălindu-ne singuri că e totul bine, atunci... viața plictisită de delăsarea noastră, ne dă un brînci să ne trezim.



         Cu cît acest brînci e mai puternic cu atît avem senzația că tot universul se destramă în jurul nostru și ne panicăm, cuprinși de spaimă sau chiar disperare. Ne simțim abandonați, nedreptățiți de soartă sau chiar pedepsiți prea crunt, fără să înțelegem de ce.

         "Doamne! Cu ce am greșit?! De ce-mi faci asta?!"

         Sînt probabil gîndurile ce urlă în fiecare, în acel moment de revoltă contra divinității. Uneori acestă revoltă durează zile, săptămîni, luni sau chiar ani. Fiecare după cum simte, cum gîndește și de cît timp are nevoie să conștientizeze situația, să înțeleagă viața, să accepte realitatea și să-și învețe lecția. Unii poate au nevoie de o viață întreagă să înțeleagă sau poate alții nu înțeleg niciodată, rămînînd certați cu Dunmezeu, revoltați și neîmpăcați sufletește.

         Există persoane care cedează în urma șocurilor, nereușind să-și mai găsească echilibrul și liniștea sufletească. Aceștia preferă să fugă de realitate, refugiindu-se în tutun, alcool, droguri sau pur și simplu o iau razna, mintea lor fiind incapabilă să mai facă față. Niciodată să nu rîzi de un alcoolic, drogat sau debil mintal, pentru că nu știi prin ce șocuri și greutăți a trecut acel om de a cedat la un moment dat. Starea oribilă în care se află astfel de persoane poate ascunde mari drame existențiale, inimaginabile pentru cei ce nu au trecut prin astfel de șocuri.

         Sîntem tentați să-i judecăm pe alții și să afirmăm că sînt oameni slabi, dar cine poate ști cum ar fi reacționat el să fi fost în locul altcuiva?! De unde știi că tu ai fi fost mai puternic și ai fi făcut alte alegeri dacă simțeai, trăiai și gîndeai exact ce a simțit, trăit și gîndit cel pe care îl judeci?!

         Sîntem diferiți, gîndim, simțim și acționăm diferit. Trăim diferit, facem alegeri diferite, pentru că fiecare e unic în felul lui. Învățăm zi de zi lecții noi, dacă sîntem dispuși să observăm, conștientizăm, să înțelegem și să acceptăm lecțiile vieții. Fiecare ființă, chiar aperent neînsemnată, poate avea un rol important în viața noastră, în dezvoltarea și evoluția noastră. Fiecare alegere are consecințele ei și sîntem responsabili atît de alegerile făcute, cît și de urmările acestor alegeri.    

         Obișnuiți să găsim mereu un vinovat pentru ceea ce se întîmplă și să dăm mereu vina pe altceva sau altcineva, nu realizăm că în realitate, unicul responsabil pentru tot ce trăim și cum trăim, sîntem doar noi și propriile noastre alegeri. O să spună unii că nu e adevărat. Că există momente cînd nu avem de ales. Oare?! Oare de ce ai ajuns în acel moment critic, în care îți pare (repet ÎȚI PARE...) că nu mai ai de ales? Oare nu e și acel moment o urmare a altor decizii și alegeri din viața ta? Oare nu se întîmpla altfel dacă făceai alte alegeri mai demult în viață? Totul e un lanț de alegeri, fapte și consecințe ale faptelor proprii. Absolut totul. Alegem ce mîncăm, cum mîncăm, cum dormim, absolut tot ce facem, cum, cît, cînd, unde... toate sînt alegerile noastre și urmările sînt consecințele fiecărei alegeri făcute.

         Am cunoscut oameni total diferiți în ultimii doi ani și de la fiecare am învățat cîte ceva.
   
         Am învățat că tot ce ai poate să nu valoreze nimic, doar cînd am simțit că am pierdut tot ceea ce conta. Am învățat că cel ce crezi că ți-a făcut un mare rău, ți-a făcut de fapt un mare bine, forțîndu-te să ieși din zona de confort. M-am deșteptat din amorțire și am început să-mi analizez viața și să conștientizez alegerile și faptele mele. Am reînceput să învăț, să studiez, să simt, să gîndesc altfel, să învăț să mă dezvolt, să trăiesc altfel. Am învățat să nu mai pun preț pe obiecte, înțelegînd adevăratele valori ale vieții.

         Am învățat să mă bucur din nou de lucrurile mărunte, să văd din nou binele și părțile pozitive ale lucrurilor și oamenilor, să văd frumusețea vieții. Am învățat să iubesc din nou frumosul și viața. Am învățat să mă respect și să respect, să mă iubesc și să iubesc. Am învățat să rîd din nou, să simt din nou profund lucrurile mărunte. Am învățat cum e să fii apreciat, iubit, admirat, lăudat, încurajat.
Am învățat să admir, să respect, să iau decizii grele, să conștientizez consecința deciziilor, mai ales atunci cînd am făcut alegeri greșite, care au rănit pe alții.

         Am învățat ce e pasiunea, ce e dragostea la prima vedere, atracția irezistibilă ce te face irațional și te duce spre alegeri greșite. Am învățat să nu judec pe alții, să-mi asum faptele, să risc făcînd alegeri, să nu-mi mai fie teamă de necunoscut. Am făcut greșeli, am suferit iar și iar învățînd să nu mai dau vina pe alții, să-mi asum faptele, să înțeleg că totul se leagă, totul depinde de alegerile mele.
Am învățat să observ oamenii, să-i înțeleg parțial, să-i accept așa cum sînt. Am învățat să iubesc pur și simplu, să dăruiesc fără a aștepta recompense. Să iert.. să respect decizile altora.. să fiu recunoscătoare... să mulțumesc... să admir...

         Am învățat ce e iubirea necondiționată, exprimarea deschisă și sinceră a ceea ce simți, inocența, naivitatea, gelozia, ura, revolta, obsesia, orgoliul, mîndria, furia, tăcerea, răbdarea, responsabilitatea, și multe, multe altele... Am învățat să nu mai pun preț pe aparențe și aspect...să văd dincolo de ele... să am alte criterii de apreciere și să nu mai judec oamenii... 

         Nu că nu aș mai fi avut parte de astfel de sentimente și emoții, dar acum le conștientizez, le observ, le înțeleg mai bine, le simt și le percep altfel. Le gestionez altfel, gîndind altfel. Unele le-am trăit și simțit, altele le-am perceput la cei din jur și le-am observat încercînd să le înțeleg. 

         Toate acestea datorită alegerilor mele și puterii de a observa oamenii din jur. Fiecare m-a ajutat să învăț cîte ceva și le mulțumesc pentru asta. Sper că și eu am reușit să ajut pe ceilalți să învețe cîte ceva și să devină mai buni, astfel cum ei au contribuit la dezvoltarea mea sau încă mai contribuie.

         Înțeleg mult mai multe, inclusiv faptul că e atît de greu să-ți schimbi obiceiurile ce nu le mai dorești, cu altele ce le dorești. E dificil să te schimbi, dar nu imposibil. Am învățat că doar eu mă pot schimba și e total greșit să vreau să schimb pe cineva. Am învățat cît de greșit este să ai așteptări. Așteptările duc mereu la nemulțumiri și nefericire... Am învățat că nu e ușor să și aplici ceea ce ai învățat... 

          Am învățat...  Am învățat atît de multe, dar totuși... atît de puține. 
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.