vineri, 3 octombrie 2014

Cum poți educa și civiliza o societate...?

          Într-o discuție recentă spuneam că, am auzit că-n Anglia legile în privința protecției copiilor sînt mult diferite de cele de la noi, ba uneori merg spre extremă, devenind exagerate. Teama de a se întîmpla ceva copiilor uneori poate duce spre absurd. De exemplu mi s-a spus cîndva, cum că ar fi necesară împuternicire legalizată ca un vecin să-ți poată duce cu mașina copilul la școală. 

          Răspunsul primit, recunosc, pe moment m-a lăsat perplexă:
"Și ce, e lege? Nu pot să o facă dacă vor?", mai ales că a fost însoțit de un zîmbet frumos, senin, vesel și dezarmant de naiv. 

          Am ridicat din umeri, am zîmbit și am tăcut. 

          Uneori e mai bine să taci. 

          Ce răspuns poți da la așa o întrebare copilăroasă?! 

          În primul rînd, nu era vorba despre ce poți și ce nu poți să faci în viață. Nici despre a respecta sau nu legile/regulile din societate. Era vorba despre diferențele de cultură și civilizație. 

          Da. Regulile, chiar și legile, pot fi încălcate dacă vrei să le încalci. E alegerea fiecăruia ce face în viață. Ideea e să-ți asumi faptele făcute. Să fii conștient de riscurile și consecițele faptelor tale și să ți le asumi. 

         Noi sîntem obișnuiți să încălcăm regulile pentru că așa am fost învățați, așa exemple am avut și totul probabil pentru că, sînt prea mici pedepsele legilor încălcate sau chiar nu se aplică legile în unele cazuri. Am ajuns la concluzia că, o societate care nu a fost educată corect din pruncie, mai poate fi reeducată doar prin teamă. Teama de a fi prins și pedepsit. 

         Îmi spunea o cunoștință mai demult, cum că în America fiind, se teme să urce la volan și dacă bea un pahar de bere. Se teme pentru că amenzile sînt atît de mari încît nu-și permite riscul să fie prins. La noi nu se tem să urce la volan morți de beți...
         În aceeași idee oamenii nu țin acolo cîinii legați mai mult de o oră sau două pe zi, cît este legal. De fapt majoritatea nu-i leagă deloc. Și asta pentru că pedepsele sînt drastice, iar vecinii nu stau pe gînduri să te denunțe, cînd văd reguli încălcate, mai ales iubitorii de animale. La noi nu se tem să schingiuiască animalele... 

         Deci, unde există lege respectată și aplicată, există și civilizație. Unde nu merge cu frumosul și bunul simț, merge cu frica de a fi pedepsit. 

         În Austria de exemplu, copiii sînt educați de mici să nu ia nimic ce nu e al lor, chiar dacă găsesc acel ceva în mijlocul străzii. Cine a pierdut acel ceva, sigur va reveni să-l caute și trebuie lăsat acolo să poată fi găsit. "Tu nu ai vrea să găsești ceea ce ai pierdut?". Alt exemplu concret este cu florile. "Nu rupe florile. Și cei ce vin după tine vor să se bucure de frumusețea lor. Chiar și tu te vei bucura de ele cînd mai treci pe aici. O floare ruptă moare, iar dacă toți am rupe cîte o floare curînd nu vom mai avea flori de care să ne bucurăm." 
        Acolo chiar nu se fură, de regulă. Mergi la ștrand sau pur și simplu la iarbă verde în afara orașului și-ți lași lucrurile frumos lîngă cearceaf, fără a sta cu teama că nu le mai găsești cînd revii din apă. Doar dacă ai ghinionul să treacă pe acolo un turist cu mîna largă, ai surpriza neplăcută să-ți dispară ceva. Aici... cine îndrăznește să-și lase obiecte de valoare în locuri publice, nesupravegheate?!

        Cîți ani sau mai bine spus, cîte generații vor trece pînă vom ajunge să fim civilizați și cu respect față de mediul înconjurător și față de cei din jur?! 

        Aici părintele spune copilașului cînd acesta lovește un biet cățeluș mic: "Așa! Bravo! Bate cățelul!". Și nu există nici o lege să-l poți pedepsi pe acel adult iresponsabil, ce astfel crează un mic viitor monstru. Aici mama fură din magazin și dacă copila întreabă speriată: "Ce faci?!", îi spune: "Taci! Nu fi proastă!". Și nu există nici o lege care să o pedepsească pe mama iresponsabilă pentru că vrea să creeze un viitor infractor.  
       Ce să mai spun de părinții ce-și bat copiii sau îi maltratează verbal?! Cîți dintre voi nu ați văzut părinte ce urlă la copil: "prostule! imbecilule! măgarule! nimic nu știi! nu ești bun de nimic!" sau aletele de genul acesta... cuvinte ce maltratează mintea și sufletul copilului și nu există lege să-i pedepsească pentru asta. Dacă îndrăznești să spui ceva, ești trimis la plimbare instant sau te mai alegi și cu cîteva injurii, dacă nu ești luat chiar la șuturi la propriu. Și nu există lege care să te protejeze cînd vrei să aperi un biet suflet nevinovat. La fel se întîmplă și-n cazurile cînd vezi animale maltratate. Aici te temi să intervii să aperi un biet suflet nevinovat, pentru că nimic nu te protejează și nu-ți dă puterea legală, să faci asta. 

        Fără legi strict aplicate și pedepse care să creeze teamă, să impună forțat civilizarea și schimbarea mentalităților adulților, plus educarea copiilor din școli... cred că... nici o șansă... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.