Să vă dau un exemplu simplu. O femeie tînără ajunge să lucreze într-o locație nouă.
La scurt timp după ce a început munca, au început să apară curioșii. Pe rînd, venea ba unul, ba altul, să vadă ce se lucrează pe acolo. Unii doar priveau, alții puneau întrebări, alții își dădeau cu părerea sau mai știu eu ce. Ideea e că în cam a treia zi de cînd lucra acolo, a fost parcă zi de vizită ca și la spital, așa veneau tot grupuri de cîte 2, 3 sau chiar 4 curioși.
A și spus colegul de muncă:
- "Azi e zi de vizită. Au venit mai mulți decît au fost de cînd lucrez eu aici."
Este drept că erau mai mult bărbați angajați, decît femei, dar totuși din cîte femei existau acolo, nu a venit nici măcar una să viziteze sectorul noii angajate. Mă întreb și eu ca tot omul. O fi femeile mai puțin curioase în general sau doar mai puțin curioase de o apariție feminină?
Răspunsul e evident.
Bărbații sînt uneori mult mai curioși decît femeile. Doar că ei știu să mascheze acest lucru mai bine. Ei folosesc diverse mijloace, pretexte și alte șmecherii pentru a ascunde curiozitatea, pe cînd femeile nu se feresc să-și exprime curiozitățile direct.
Eu una nu am absolut nici o jenă sau problemă să spun direct formulări de genul: "Am o curiozitete... Sînt curioasă... Mă roade curiozitatea... Mor de curiozitate...".
Pe un bărbat în schimb rar ai ocazia să-l auzi cu astfel de formulări, deși uneori sînt zău, mult mai curioși decît femeile.
De ce oare?! Să fie considerată curiozitatea ceva mai puțin... bărbătesc? Acesta să fie motivul mascării ei de către bărbați? Sau e doar ceva tipic bărbătesc să ascundă diverse emoții și sentimente?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.