E mai ușor să-ți plîngi de milă, decăt să schimbi ceva în viața ta.. nu?!

         Mereu avem tendința să ne plîngem de ceea ce ne deranjează, ceea ce nu avem, ceea ce nu ne place, ceea ce nu e cum dorim… dar TU ce ai făcut ca să nu mai fie așa ceea ce nu e cum vrei?! 

         E mai ușor să te relaxezi cu o țigară sau să te ascunzi în băutură, droguri sau alte false relaxări și "acțiuni" aducătoare de stări mai bune. Te minți singur! Îți furi singur căciula și apoi te plîngi că ți-e frig că nu ai căciulă?!

         Îți petreci timpul liber frecînd menta la tv, trîndăvind în stil mare și te plîngi că ești obosit?!

         Păi cine te pune să stai cu ochii în ecran cu ceasurile în loc să ieși la o plimbare în aer curat, într-un parc sau o pădure, să-ți încarci bateriile cu energia copacilor și a tot ce-ți oferă natura atît de darnică și frumoasă?! 
         Cine te oprește să mergi la sport, să ai o condiție fizică bună și chef de mișcare și acțiune, o stare pozitivă și energică?! 
         Cine te oprește să citești o carte bună, care să-ți antreneze creierul și din care poate chiar să rămîi cu ceva util după ce o termini de citit?! 
         Cine te oprește să ieși cu prietenii la o poveste sau alte activități relaxante, plăcute sau chiar educative?! 

         Și cîte alte activități nu poți să mai faci, care să-ți dea o stare bună… Dar nu! Tu preferi să fii prost dispus și să te plîngi mereu că e totul nasol. Viața îți oferă alternative, îți trimite sprijin, îți dă bărcuțe de salvare, numai cît că nu te trage de mînecă să-ți zică: HEI! TREZEȘTE-TE! FĂ CEVA! MIȘCĂ-TE! TRĂIEȘTE! NU MAI VEGETA ȘI NU TE MAI PĂCĂLI SINGUR! 

         De ce mereu tindem să privim partea goală a paharului și nu o vedem pe cea plină?! Ne plîngem de ceea ce nu avem și uităm să ne mai bucurăm de ceea ce avem. De ce mereu ești nemulțumit de ceea ce nu ai și nu știi să fii mulțumit de ceea ce ai? Îți dorești mereu ceea ce nu ai și nu știi să apreciezi ceea ce ai. 

         Majoritatea realizează ce au avut, doar după ce pierd asta, pentru că apoi devine acel ceva, ceva ce nu mai pot avea și atunci îi văd calitățile și valoarea. Unii fac orice să obțină din nou ceea ce au avut și au pierdut, dar uneori nu se mai poate sau oricum nu mai e la fel cum a fost.

         În dragoste de exemplu e dificil să refaci o ruptură, pentru că orice ruptură lasă urme care nu le mai poți șterge și sunt puțini cei ce pot să o ia chiar de la capăt în alt fel și să fie capabili să privească urmele rupturii ca pe ceva frumos și educativ. Acele urme trebuie să le accepți ca reale, să trăiești cu ele zi de zi….nu le poți ascunde sau ignora și să te prefaci că ele nu mai există. Ele există. Sunt cicatrici rămase pe veci în suflete, iar dacă nu le accepți te vor bîntui precum coșmarele, cînd te aștepți mai puțin și ți-e somnul mai lin. 
          
        Viața te supune tot timpul la teste, pentru a evolua mereu și te obligă să mergi înainte. Cînd uiți de tine plafonat în zona de confort, crezînd că acolo e cel mai bine, că ești fericit și mulțumit, dacă nu pricepi semnele că e cazul să te trezești, viața poate să te scuture mai mult sau mai puțin dur. 
         Atunci majoritatea se revoltă și se simt nedreptățiți și iar încep să se plîngă și să-și plîngă de milă în loc să facă ceva. 

         Ceea ce nu știu mulți e faptul că, atunci cînd viața îți închide o ușă, îți deschide întotdeauna alta sau chiar mai multe uși. Dar noi nu știm să privim înainte și să vedem că avem o altă cale mai bună, ci rămînem cu ochii pironiți pe ușa închisă. Privind mereu în urmă, cum să vezi înainte?! 
         De ce ne uităm mereu în urmă? Pentru că acolo știm ce a fost dincolo de ușă, avem nostalgii, avem regrete, avem amintiri frumoase, avem tot ce a fost…dar… A FOST. A trecut. Acum NU mai este, și nici nu va mai fi vreodată ceea ce a fost, pentru că nu poți da timpul înapoi. 

        Timpul nu stă în loc. Doar tu stai în loc și lași timpul să treacă pe lîngă tine fără să faci nimic. 

        Știi de ce amețești sau chiar ți se face rău cînd mergi cu mașina, mai ales dacă stai în spate? Pentru că totul se mișcă în jurul tău, iar creierul percepe mișcarea ca și cum tu te-ai mișca în acel spațiu, ceea ce și faci, căci te deplasezi cu mașina, însă corpul stă pe loc, iar creierul percepe și faptul că trupul stă nemișcat și astfel sunt două înformații contradictorii ce ajung simultan la creier și care îl bulversează și amețește. Reacția de revoltă contra neînțelegerii a ceea ce se întîmplă provoacă starea de rău. 
         Ei bine. Timpul se mișcă, dar tu stai pe loc cu ochii pironiți spre trecut, adică mai ești și contra sensului de mișcare al vieții și... te mai miri că ție rău?! 

        Crezi că ai greșit drumul și ești sigur că nu mai duce nicăieri sau duce într-o direcție ce nu o vrei? Ok. Întoarce-te înapoi pînă la prima intersecție și apoi ia-o pe alt drum și vezi unde duce… dar… NU STA PE LOC! 
        Fii mereu în mișcare, pentru că timpul, tace și trece iar viața nu așteaptă după tine. Ea își urmează cursul ei firesc, mereu mereu în mișcare… tot înainte… spre necunoscut.. spre nou.. spre alte lecții de viață, spre a învăța altceva, spre a evolua mereu. 

        Știu că teama de necunoscut sperie, dar e firesc să fii speriat și precaut. Asta te face mai puternic și mai iscusit. Nu uita că tocmai ai învățat o lecție, așa că poți folosi cea ce ai învățat pentru a-ți călăuzi pașii în necunoscutul ce urmează. Începi o nouă lecție mai iscusit ca atunci cînd ai început-o pe cea anterioară, deci ești mai bun. Te vei descurca mult mai bine, dacă știi să aplici ceea ce deja ai învățat. 

        Ți-e teamă să nu greșești?! 

        Păi e ceva firesc să greșim. Cu toții greșim uneori. Important e să ții minte greșeala sau mai corect spus, să nu uiți învățătura ce ți-o dă acea greșeală și să te folosești de ea pentru a nu repeta greșelile. Dacă nu înveți nimic din propriile greșeli le vei repeta iar și iar. 
        E ca la examen. Nu ai învățat? Nu treci examenul și-l tot cazi iar și iar pînă îți vine mintea la cap și înveți lecția. 
        Așa și viața. Îți va da iar și iar acelaș examen, doar că în forme mai colorate și interesante pentru că viața e mult mai creativă decît sistemul de învățămînt. Ea face totul mai palpitant, pentru a-ți capta atenția și să te ambiționeze pînă îți intră bine în tărtăcuță învățăturile..să nu mai repeți greșelile. 

        Știu.. nu e ușor… 
        Viața e complicată, dar totuși... e atăt de simplă… 
        E suficient să te miști mereu în direcția potrivită (aceeași cu sensul vieții tale) și să înveți din tot ceea ce trăiești. 

        Viața e așa cum ți-o faci! Tu alegi cum vrei să trăiești!