Iubirea…
Cîți dintre noi am simțit cu adevărat iubirea?
Cîți știu să facă diferența între iubire și îndrăgostire?
Cîți știu să dăruiască pur și simplu, din suflet?
Cîți știm să iubim?
Pe malul lacului însorit, pașii plimbă agale un suflet plin…
Rățuștele plutesc pe lacul dezghețat. Păsărelele ciripesc prin crengile copacilor.
Un cer albastru luminos, împodobit cu norișori pufoși și albi se oglindește în apa calmă.
Pașii se aud pe lemnul ce tremură sub greutatea lor. O voce caldă șoptește la ureche… Zîmbetul mîngîie buzele… Inima tresare… Ochii strălucesc… Respirația fierbinte oftează… Mintea visează… degete întrepătrunse… o atingere banală pe obrazul înbujorat… o îmbrățișare strînsă… tîmplele lipite… pleoapele căzute… rătăciți în tăcere și simțire… Sufletul dansează fără a ține cont de timp, de zi sau împrejurare…
Acesta e un moment plin de iubire. Un moment sincer într-o zi oarecare.
De ce unii au nevoie de o zi anume pentru a dărui ceva iubitei sau iubitului?
De ce atît de multă agitație într-o singură zi? Cu ce e mai specială o zi decît altă zi? Chiar ai nevoie de o ocazie specială să dăruiești o floare, un zîmbet, un gînd frumos sau orice altceva? E nevoie de tam-tam să-ți aduci aminte că iubești?
Tineri agitați cu flori și cadouri pretutindeni! Domnișoare pupuțate care mai de care, pășind triumfătoare cu florile în mînă la brațul unui făt frumos. Îndrăgostiți romantici pe malul apei se sărută cu foc…
E frumos să vezi un bărbat cu o floare, grăbit spre iubita ce-l așteaptă… undeva. E frumos să vezi gesturi romantice și tineri îndrăgostiți. E și mai minunat să vezi bătrînei ținîndu-se de mînă pe aleea unui parc sau stînd pe o băncuță cu umerii lipiți. Dar e frumos să-i vezi zilnic… să citești în ochii lor iubirea… să vezi pe chipul lor un zîmbet cald și liniștit…
Iubirea nu are nevoie de o sărbătoare ca să fie trăită, simțită și dăruită. Iubirea e sau nu e. Iar atunci cînd e, ea există clipă de clipă, zi de zi, la aceeași intensitate sau chiar într-o continuă aprofundare. Nu ai nevoie de un motiv ca să dăruiești ci o faci pur și simplu în orice clipă, la orice oră, zi de zi.
Cîți se agită doar cînd e sărbătoare să-și etaleze dragostea prin parcuri sau cafenele?! Cîți ziua următoare uită să zică un simplu "bună dimineața" iubitei/iubitului sau un banal "noapte bună"?! Cîți nu au simțit niciodată fiorul degetelor întrepătrunse? Cîți se păcălesc că iubesc și-i păcălesc și pe alții cu declarații pompoase atît de superficiale?
Te-ai întrebat vreodată dacă tu… chiar știi să iubești?
Ela, eu sunt fericit ca exista la noi, la romani, nu una ci doua sarbatri ale iubirii! Desigur, cine iubeste si isi manifesta iubirea in viata de zi cu zi este de adminrat pentru ca are puterea de a trece peste greutatile vietii cu sufletul curat, inchinat zeului iubirii. Crezi, nu crezi suntem multi care facem asta, unii mai la vedere, altii mai discret (nu vorbesc aici de greselile ce le facem uneori fiind orbiti de atasamente, de ego). Iar cei care se lasa macinati de valurile de probleme sau false probleme ale vietii si uita sa traiasca si sa iubeasca pot, macar de cateva ori intr-un an sa isi aduca aminte ca au un suflet si au pe cineva de iubit. Ocaziile aste sunt ori venite din afara - Valentine Day, Dragobete, aniversarea partenerului, a casatoriei sau a primei intalniri, anul nou si altele asemenea, sau venite din suflet, ca atunci cand te incanta o zi frumosa si vrei sa impartasesti sentimentul, fie o amintire legata de un om ce are un loc special in sufletul tau, amintirea unui cuvant rostit sau unui gest delicat, o fotografie draga. Plus de astea, sunt sigur ca ai auzit expresia "be my Valentine". Poate fi primul pas, facut de un timid, trecut mai usor datorita faptului ca toata lumea o face! Cate relatii si-au inceput viata impreuna intr-o astfel de zi!
RăspundețiȘtergereAcum e drept: decît niciodată, e bine și doar de cîteva ori pe an să-și aducă aminte.. DAR… cei ce-și aduc aminte doar la ocazii că au un suflet lîngă ei consider că habar nu au ce este iubirea. Iar cei ce au nevoie de ocazii speciale ca să dăruiască iar atunci o fac pompos și-n rest uită total de cei de lîngă ei sînt doar niște prefăcuți triști.
ȘtergereȘi da... poți fi timid, discret… chiar e indicat să fii discret… pentru că iubirea nu are nevoie de tam-tam și ochii lumii…
Nu, nu prea stim sa iubim. Eu unul, cred ca iubirea face loc obisnuintei. Cuplurile ajung chiar sa-si vorbeasca apasat din cand, dar nu rup legatura care ii tine impreuna tocmai din cauza obisnuintei. Fiecare e obisnuit cu micile iesiri ale celuilalt si nu i le mai ia in nume de rau. Iubirea insa a disparut demult... Rar cand vezi oameni care sa faca mici gesturi dragastoase in fiecare zi.
RăspundețiȘtergereProbabil acei oameni nici nu s-au iubit cu adevărat vreodată. Au fost doar sentimentele trecătoare ale îndrăgostirii, care lasă loc obișnuinței în timp ce ele se atenuează... și da… nu mai este aproape nimic altceva…
ȘtergereDAR… există totuși și acele cupluri care se iubesc, care au clădit trainic sentimentele lor profunde, în decursul anilor. Îi vezi plimbîndu-se prin parcuri, gîrboviți de zecile de ani și îi recunoști după cum se țin de mînă sau ea îl ține pe el de braț. Vezi iubirea în ochii lor vii și-n zîmbetul cald și senin ce răsare pe chipul lor cînd își vorbesc sau se privesc… :)
Vezi rar astfel de oameni… dar ei există și îi privesc mereu cu admirație și mult drag.