Răbdarea arma numărul unu al Așteptării…

          Una dintre cele mai dificile lucruri care-ți pun răbdarea la încercare, este Așteptarea. 
        
          Cu toții am fost nevoiți în viață să așteptăm cîndva ceva. 
          De exemplu la restaurant: aștepți să vină ospătarul să-ți ia comanda... aștepți să ți se aducă băutura… aștepți mîncarea… Și cît de grea e așteptarea mîncării cînd ești rupt de foame și-n jurul tău miroase numai și numai a bunătăți și-i mai și vezi pe alții cum mănîncă cu poftă! Răbdarea ta e pusă la grea încercare fiind ros de foame și stimulat de toate simțurile. 

Întoarcerea la origini...

      Vine o vreme cînd simți chemarea străbunilor, iar atunci te întorci la locurile natale.

      M-am întors în satul bunicilor, satul unde am copilărit timp de 16 ani, fiecare vacanță de vară. Locul unde mulți mulți ani am fost doar un simplu trecător, ce vine în grabă, stă puțin cu gîndul la multe altele cîte le mai are de făcut după ce pleacă și cu sufletul departe, acasă. Acasă fiind acel nou loc, unde te stabilești, unde-ți trăiești viața zi de zi, alături de cel drag, unde-ți faci propria ta familie.

După mulți ani..

          Revin în trecutul îndepărtat, în colțul cu amintiri cînd petreceam Crăciunul acasă la părinți. 
          Nici nu mai știu cît timp a trecut, cîți ani s-au prelins în negura vremii, de cînd nu am mai petrecut sărbătorile în familie. Cînd spun familie, mă refer la părinți, frați, surori… 
          Voi merge în satul părintesc unde am să mă rup de tot ce înseamnă comunicare modernă, trăind emoțiile Crăciunului fără internet, telefon mobil, și tot ce ține de acestea. 

Revenirea pe gheață...

          Cine nu și-a dorit să facă ceva ce nu a mai făcut de foarte mulți ani, dar i-a fost teamă?! Știi cum e acea teamă că nu vei reuși, că nu ai să te descurci, că vei da greș?! Cred că am trecut cu toții prin astfel de momente de ezitare, în care frica e mai mare decît dorința și găsim tot felul de pretexte pentru a amîna din nou, iar și iar momentul.

Cu zîmbetul pe buze...

          M-a întrebat la un moment dat, cîndva, un bun prieten:

         - "Cum poți să fii atît de optimistă?!" 

         - "Nu știu! Nu cred că-s chiar atît de optmistă… am și eu momentele mele de cădere, de depresie…dar…da! Sînt destul de optimistă în general… Știi, poate ești tu prea pesimist…", i-am răspuns eu zîmbind.

         - "Poate… Cînd citesc uneori mesajele tale, mă gîndesc că tu trăiești pe altă lume…dar…m-am întrebat: Oare nu trăiesc eu pe altă lume?!" 

O călătorie în singurătate...

         În liniștea nepătrunsă a prezentului răsună acordurile blînde ale muzicii. Piese frumoase despre bucurie, Crăciun, iarnă, sărbători, familie, ninsoare, îngeri și flori de gheață.

         Acum cîteva zile bune m-am simțit brusc singură, atît de singură încît mă durea sufletul de singurătatea ce-l apăsa. Am fost cuprinsă de o răceală pustie și totul îmi părea urît și tist. Nu vroiam să vorbesc cu nimeni și nu vroiam să văd pe nimeni, ci să fiu doar eu cu singurătatea mea profundă.

Scrisoarea lui Gabriel García Márquez

Am găsit pe Facebook o postare frumoasă care doresc să o transmit mai departe:

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

Amintiri...

          M-am cufundat din nou în cutia cu amintiri acum cîteva zile și am început să recitesc ceea ce scriam cu mulți ani în urmă. Am fost surprinsă plăcut să descopăr scrierile mele vechi ca fiind: unele stîngace, unele mai naive, altele deosebit de profunde și emoționante. 

O dovadă de iubire...

      Tocmai am citit o altă povestioară frumoasă, ce arată cît de profund știu să iubească copiii: 

"Povestea a început cu mul timp în urmă, cînd un bărbat și-a pedepsit fetița de 5 anișori pentru că pierduse un obiect de valoare. 

"Asta inseamna sa iubesti!" (Arhim. Siluan Visan)

        Am citit o poveste frumoasă, ce vreau să o transmit mai departe.
        Scrie Arhim. Siluan Visan într-un articol intitulat "Asta inseamna sa iubesti!" următoarea povetioară: 

"Cu cativa ani inainte de cel de-al doilea razboi mondial, exista un cuplu care se iubeau foarte mult. De fiecare data barbatul, in orice ocazie, incerca sa-si arate dragostea fata de ea. Ea era frumoasa, sensibila, dar si firava din punct de vedere al sanatatii.

O poveste frumoasa

        Am primit un comentariu la un alt articol scris de mine, în care Marian mi-a scris această superbă poveste, ce nici nu mai știe de unde a cules-o cîndva demult. Îi mulțumesc din nou pentru aceste rînduri ce m-au emoționat profund, pînă la lacrimi, acele lacrimi de bucurie, căldură și iubire… 

        Astfel de lucruri ne învață să iubim…

        Vă las să savurați și voi minunata poveste…

Diminețile...

       Iubesc diminețile, dar mai ales cele cu soare.

       Îmi place să stau la masă cu fața spre geam și să privesc tufele de afară, unde vin uneori păsărelele mititele și ciugulesc cîteva ciorchine de struguri uitate și zbîrcite de timp.

"Vorbesc" din nou...

          Am revenit după o scurtă tăcere, o tăcere necesară să-mi adun gîndurile și să le privesc în liniște. 
          După o rătăcire printre sentimente confuze, după o goană haotică în căutarea afecțiunii și mîngîierii, mi-am întors în sfîrșit privirea spre mine și am pătruns nițel în interiorul meu.