După mulți ani..

          Revin în trecutul îndepărtat, în colțul cu amintiri cînd petreceam Crăciunul acasă la părinți. 
          Nici nu mai știu cît timp a trecut, cîți ani s-au prelins în negura vremii, de cînd nu am mai petrecut sărbătorile în familie. Cînd spun familie, mă refer la părinți, frați, surori… 
          Voi merge în satul părintesc unde am să mă rup de tot ce înseamnă comunicare modernă, trăind emoțiile Crăciunului fără internet, telefon mobil, și tot ce ține de acestea. 

          Mi-aduc aminte și acum cum st-am la gura sobei, copii fiind... noi ascultam poveștile bunicului, în timp ce lemnele trosneau… 

         Bunicii și frumosul lor cămin reprezintă o parte din universul copilăriei mele, o copilărie în care domnea fericirea și dragostea.   
        Copilăria mea-i un ghem de amintiri, un ghem din care mai mult de jumătare este cu amintiri din satul bunicilor. 
        A vorbi despre copilăria mea înseamnă a vorbi despre bunicii mei, așa cum a vorbi despre bunicii mei e ca atunci cînd aș vorbi despre copilăria mea. 
        Odată cu copilăria mea s-au dus și bunicii mei. 
        Bunicii sînt o dulce amintire din frumoasa mea copilărie...

        Am să vă povestesc și despre copilărie și bunicii mei cîndva… 

        Acum timpul e scurt și nu mai scriu multe, dar am să vă spun cum a fost din nou la gura sobei, după Crăciun. 

        Doresc din suflet Sărbători fericite și liniștite tuturor și multe multe bucurii. 

        Închei această postare cu o scriere mai veche, tot din vremea cînd ascultam radioul meu de suflet, cu o dedicație specială pentru redactorul emisiunii mele preferate. Te îmbrățișez cu drag Dan și-ți mulțumesc că mi-ai umplut sufletul de căldură mulți ani cu emisiunile tale pline de... suflet. 

         Vis de Crăciun

Privesc pe geam. Totul e alb.. un alb din care pașii n-au mușcat.
Natura a-ncremenit sau poate timpul s-a oprit. Privesc spre cer. Văd luna argintie și-n jurul ei mii și mii de stele. Nici o mișcare. Numai tăcere! 
Ce se întîmplă? Visez? 
Simt inima cum bate, dar n-o aud. 
Zîmbesc și pleoapele mi se ating ca-ntr-o dulce îmbrățișare. Plutesc. Zbor peste marea de zăpadă. Aud în depărtare acorduri minunate...și...o voce. 
Ce spune oare? 
Ascult… Ne îndeamnă să iubim și…
Stai! 
Eu cunosc această voce. Da. E Dan Creța… 
Tresar. Știu. E vineri seara și a început Top Remember. E Crăciunul. 
Zîmbesc din nou și privesc pe geam. Totul e alb, un alb din care pașii n-au mușcat….