M-am cufundat din nou în cutia cu amintiri acum cîteva zile și am început să recitesc ceea ce scriam cu mulți ani în urmă. Am fost surprinsă plăcut să descopăr scrierile mele vechi ca fiind: unele stîngace, unele mai naive, altele deosebit de profunde și emoționante.
Ce ani frumoși și plini de emoții…
Au urmat apoi cîțiva ani în care uitasem să scriu, uitasem parcă și să simt fiind prea încrîncenată și revoltată contra a toate și toți din jurul meu.
În realitate eram doar revoltată contra mea și a faptului că totuși uitasem… uitasem să simt…
Ceea ce am să vă scriu în continuare este una dintre zecile de scrisori ce le-am scris demult, demult... pentru emisiunea Top Remember, emisiunea mea preferată, difuzată la radioul meu de suflet: CD Radio. Acest radio și emisiunile ce le ascultam cu sufletul deschis, va dăinui veșnic în inima mea, chiar dacă el nu mai există acum.
Era data de 30.04.1999, cînd am scris:
Cine nu știe să ierte, nu știe nici să iubească și nici prieteni nu prea are, pentru că o ființă care să nu greșească încă nu am întîlnit.
Cînd supărarea m-a cuprins am avut o singură…
Dorință
Triste gînduri călătoare,
Păsări, cu aripi rănite,
Prin beznă rătăcitoare,
Suferințele vă sînt menite.
Va veni a bucuriei rază,
Lumina caldă, mîngîietoare,
În bezna neagră să vă vază?
Vino iertare!… Dulce alinare….
Un copil iartă uimitor de repede și cu o ușurință de admirat..
Poate acesta este secretul bucuriei și al fericirii din copilărie.
Puterea iertării
Pe malul ațipit
al rîului grăbit,
o fetiță se juca
cu mingea sa.
Un băiat a venit
și mingea i-a lovit.
Un țipăt scurt a răsunat,
iar ochii mici s-au înecat
în lacrimi cristaline
de supărare pline.
Pe rîu, gonea la vale
o minge plutitoare…
Pe malul adormit
al rîului grăbit,
se joacă doi copii
cu pietricele argintii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.