"Vorbesc" din nou...

          Am revenit după o scurtă tăcere, o tăcere necesară să-mi adun gîndurile și să le privesc în liniște. 
          După o rătăcire printre sentimente confuze, după o goană haotică în căutarea afecțiunii și mîngîierii, mi-am întors în sfîrșit privirea spre mine și am pătruns nițel în interiorul meu. 

          E dificil să te privești în oglindă observînd doar ceea ce vezi și să privești tot mai atent, fără să întorci privirea atunci cînd vezi ceva mai puțin plăcut. Cu toții avem defecte. Nimeni nu e perfect. Învățăm o viață întreagă să fim mai buni și poate tot nu reușim să fim suficient de buni. 
          Dar cine stabilește dacă ești sau nu suficient de bun? 
          Prietenii? Rudele? Vecinii? Colegii? Partenerul sau partenera? Copiii? 
          Nu. 
          Doar tu singur poți aprecia cît ești de bun, iar cînd faci aceasta nu trebuie să te compari cu nimeni, cu absolut nimeni, nici din jurul tău nici din altă parte. Dacă te compari tu cel de ieri cu tine cel de azi, atunci faci cea mai bună comparație. E cea mai bună analiză a ta, propria ta evoluție zilnică, săptămînală, lunară și anuală. 
          Fă-ți puțin timp și gîndește-te cum erai anul trecut și vezi cum ești anul acesta. Ești mulțumit de ceea ce ești acum comparativ cu ceea ce erai anul trecut? Ești mai bun? 
          Dacă răspunsul e afirmativ înseamnă că ai evoluat, ai realizat ceva pozitiv, constructiv și ești pe calea cea bună. 
          Dacă răspunsul tău sincer e negativ, atunci e necesar să analizezi mai profund, să-ți dai seama unde și ce ai făcut greșit, pentru a putea să schimbi ceva în ceea ce faci, ca anul ce vine să ai un răspuns pozitiv, să fii mai bun. 

          Am realizat destul de multe anul acesta, dar fiind ceva mai severă cu mine, ceea ce nu e chiar bine tot timpul, știu că aș fi putut realiza mult mai multe. Totuși vreau să nu mă critic, să nu mă cert pentru asta, ci doar să-mi propun să fac mai multe de acum înainte. 
          E indicat să facem pași mărunți zilnic fără a aspira spre realizări colosale peste noapte. Nimic nu se face peste noapte. 
          
         Cînd construiești o casă, începi să sapi adînc, studiezi solul, apoi alegi materialele potrivite pentru fundație și faci o fundație cît mai solidă pentru a fi sigur că va susține întreaga construcție. Abia după pui cărămidă cu cărămidă peste fundație, rînd pe rînd, cîte una…pas cu pas… 
         Așa este și cu, calitățile tale. Le clădești rînd pe rînd, pas cu pas. La fel și afacerile, la fel o relație… Totul se face cu răbdare, cu atenție, cu suflet, cu plăcere, dacă vrei să ai satisfacție și să poți apoi să te bucuri și să fii mîndru de realizarea ta. 
         Asemenea urci și un munte, pas cu pas, savurînd fiecare pas, bucurîndu-te de fiecare înaintare, admirînd fiecare colțișor ieșit în cale. Astfel trăiești din plin drumul tău spre culme. 
         Dacă urci încruntat, ofticat și bombănind vei trece pe lîngă multe frumuseți fără ca măcar să le observi și e pierderea ta. E alegerea ta cum vrei să urci și ce stare vrei să ai. E drumul tău și-l vei avea așa cum alegi tu să-l faci. Poți să fii nemulțumit și revoltat pe diverse lucruri minore, unele poate chiar absurde… sau poți să alegi să privești în jur, să te bucuri de ce-ți scoate viața în cale, să admiri frumusețea și minunățiile din viață, să iei fiecare pas ca pe o provocare și să te bucuri de reușita lui, de faptul că înaintezi mereu… Să te bucuri că ești viu și poți urca pe munte. 

        Eu acum am să mă bucur de un somn liniștit și revigorant…cu sufletul curat și conștiința împăcată… iubind viața și tot ce e frumos în jurul meu…cu voința tot mai mare de a mă accepta așa cum sînt, pentru a ști să mă iubesc ceva mai mult. 

        Vă îmbrățișez cu drag și rog a-mi fi iertate micile greșeli, dacă le am, precum și faptul că închei acum și aici firul povestirii, dar am nevoie de odihnă. Îm cad ochii în taste deja. :) 

        Pe curînd….