Cum stai cu răbdarea?

       

           Pisicuța

O vezi pitită în tufiș

Sau colo sus pe-acoperiș,

Cocoțată prin copac

Sau chiar acolo în cerdac,

Neclintită ore-n rînd

Pentr-un șoricel de rînd

Sau o biată păsărică

Fie ea, mare sau mică.

Pisicuța noastră are

Un car mare cu răbdare,

O răbdare făr' de care

N-ar avea poate mîncare.

Răbdarea aceasta e o artă

De a supraviețui și nu-i iartă

Pe cei ce n-o acceptă

Sau cei grabiți ce n-o respectă.

       Mereu am admirat felinele, în special pisicile pentru că am avut norocul de a crește, în copilărie, prin preajma acestor deosebite animăluțe... atît de grațioase, atletice, agere, drăgălașe, iuți, inteligente, răbdătoare, tacticoase… Multe, multe alte calități au aceste animale, dar nu vreau să vă vorbesc acum despre pisici și deosebitele lor calități. 

       Vreau să scriu despre răbdare. 

       Dacă e să învățăm ceva de la pisici, cu siguranță avem de învățat de la ele, arta răbdării. Am privit de nenumărate ori joaca puilor de pisici, precum și joaca pisicilor adulte. Am observat tactica lor de vînătoare și felul cum se mișcă, ce și cum fac. Sînt impresionante, chiar fascinante. 

       Și totuși… încă nu am reușit să învăț să stăpînesc această măiestrie, această artă… arta răbdării. Nu spun că aș fi lipsită de răbdare. Am uneori exagerat de multă răbdare. Pot face lucruri migăloase, ce necesită răbdare. Pot sta la o coadă mare și să aștept cuminte să-mi vină rîndul și multe multe altele de genul acesta. Am multă răbdare cînd sînt liniștită, cînd am liniște interioară DAR.. nu am răbdare cînd sînt agitată, cînd liniștea-mi este tulburată de diverse gînduri și cînd aș vrea să se întîmple lucrurile într-un ritm mai alert. 

       Dacă e vorba despre ceva ce implică partea sufletească, deja răbdarea mea are probleme. Spre exemplu, stau ca pe ghimpi dacă cineve drag mie are o problemă de sănătate și trebuie să aștept să mă sune să-mi spună ce a spus medicul. În astfel de situații nu prea am răbdare. Ooo! Sau dacă pregătesc o surpriză cuiva și am de așteptat pînă la o anumită oră sau zi, ca să pot dezvălui surpriza. Vai, ce încet trece timpul în astfel de cazuri și cum mă roade uneori nerăbdarea! 

        Presupun că majoritatea ne confruntăm cu astfel de momente cînd nu avem răbdare. În timp, însă, învățăm să fim mai răbdători în toate, mai ales dacă avem motivație și voință. În cazurile de nerăbdare, ajută mult să-ți găsești o ocupație care să-ți capteze atenția suficient de mult, cît să uiți de ceea ce te face nerăbdător și astfel, timpul va trece mult mai repede și mai ușor. Ideal e să ajungi să-ți controlezi mintea astfel încît să ai pur și simplu răbdare, fără a avea nevoie de "șiretlicul" cu altă ocupație. 

        Cum încă nu am ajuns la o astfel de performanță, acum voi avea o altă ocupație, plăcută. Vă doresc să aveți cît mai multă răbdare, că e tare benefică și chiar sănătoasă. :)