Cum să nu pierzi noțiunea timpului cînd faci conferință cu vechile colege din pruncie?! Cînd se pun fetele pe povestit e jale! Ei bine, am tot sporovăit noi acolo la grămadă și cînd arunc un ochi la ceas... șoc! 2:09. Aoleu! Fetelor mă duc că la mine nu-i ca la voi seara și ziuă. Că de! Eu am rămas în bătătură, n-am migrat spre alte meleaguri.Mă învîrt eu repejor princasă să ajung cît mai grabnic la draga mea plăpumioară. Dar... să vezi și să nu crezi! Moș Ene pe la gene ioc! Iau cartea de pe noptieră. Hmm... am terminat-o seara trecută. Nu mă ridic să aduc alta nici în ruptul capului. Las' că vine somnul acușica. Și mă cuibăresc frumușel pe dreapta... Liniște deplină... stau... și stau... hmm... nimic. Nu vrea! Poate o fi mai bine pe stînga?!... Liniște... beznă... stau... mai stau... Nimic! Hmm... Mă întorc pe spate... Liniște... Prea liniște! De fapt era perfect... Doar că mintea mea zburda ca un fluturaș vesel. Și zbura... și zbura... nu vroia afurisenia să se potolească. Gata!
Am luat telefonul și am deschis e-mail-ul. Dacă tot nu doarme, măcar să o pun la muncă. Așa că m-am pus pe povestit la prietena mea de departe ce mai e nou prin bătătura mea. Și scrie.. și scrie... multe și mărunte. Că așa facem noi femeile, cînd dă mintea pe dinafară de prea multe gînduri. După un mail luuung, mulțumită de creația nocturnă, am pus telefonul în pat lîngă mine și... NU! Mi-am mai adus aminte ceva! Mai scrie un e-mail, draga mea, să nu rămînă cumva ceva pe dinafară! Și am mai scris unul. Mai scurt. Era și culmea să fie mai lung ca primul!
Mintea golită astfel de gînduri, a început să se relaxeze, să se destindă și... casc. Casc și acum, că era trecut de ora 4 dimineața cînd am fost mulțumită de isprava mea. Păsărelele deja gîngureau pe la geam, cînd am trecut finuț în tărîmul viselor. La 8 eram cu ochii cît cepele și mintea ageră. Am rezolvat rapid cîteva treburi urgente și am dat o raită pe la grupul de colegi. Intenția era să mai fur un pui de somn cît de mititel, dar istoria s-a repetat cu pusul pe dreapta.. apoi pe stînga... Normal! Istoria mereu se repetă într-un mod sau altul. Nimic nu e exact la fel, dar pot exista asemănări diverse.
Așa se întîmplă cînd mă prinde febra creației. Cînd mă apucă damblaua, apoi mă apucă. :)
Acum parcă parcă aș încerca să mai dorm măcar nițel, ca să fiu sigură că rezist azi toată ziua să-mi fac toate treburile planificate. Ieri am făcut greșeala să mă las furată de somn după-amiaza. Asta era buba! Asta era de fapt cauza minții săltărețe de azinoapte. Era prea odihnită, cum dormise bine mersi de pe la 18 la 19. Of of! Am spus eu că nu mai fac asta...
Recunosc! Sînt vinovată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.