Dorul…

              Privind fulgii cum se joacă prin văzduh și crengile copacilor înpodobite în strai alb de sărbătoare, i-am permis gîndului să zboare. 


              S-a dus… s-a dus departe. A trecut prin păduri frumoase, unde soarele se joacă printre crengi, cu mii de luminițe tremurătoare. A poposit lîngă pîrîu, pentru a admira apa cristalină cum mîngîie pietrele șlefuite de timp… Apoi, cu susurul apei în timpane, a urcat mai sus.. și mai sus… A urcat creste 'nalte, abrupte dar atît de minunate. Și a ajuns sus… sus de tot… sus pe creastă, pe acoperișul lumii. 

              Cîtă frumusețe poate exista acolo! 

             Cuvintele îmi par banale și neputincioase pentru a reuși să descriu măreția și frumusețea muntelui… 

            Am răsfoit în caietul cu amintiri și am găsit cîteva poezii închinate iubitului meu Munte. 
Le-am scris atunci din suflet, iar acum le rescriu cu mult drag și vă las plăcerea să le citiți. 



Dacă aș ști…
(14.05.1998)

Dacă aș ști
Susurul izvoarelor
Și-al pădurilor freamăt,
Trilurile păsărilor
Și-al vîntului vîjîit.

Dacă aș ști
Tăcerea pietrelor
Și-al vulturilor strigăt, 
Mormăitul ursului

Și-al ierbii foșnet.

Dacă aș ști
Vuietul furtunilor
Și-al ploilor șoaptă,
Misterul stelelor
Și glasul pămîntului.

Dacă aș ști
Toate acestea
Și multe altele,
Atunci aș putea
Spune ce-i muntele. 




Dorul
(26.02.1999)

Cu privirea rătăcită
La fereastră stau pitită,
Privesc luna argintie
Și mi-e inima pustie.

Pustiită e ființa,
Arzătoare mi-e dorința
S-aud freamătul pădurii
Departe de forfota lumii. 

Gîndul mă tot amăgește
Cu imagini de poveste…
Dorul însă nu-mi dispare
Decît la munte…  pe cărare. 






Scrisoare…
(14.02.2000)

Iubitul meu drag,
Am stat la umbra unui fag
Și te-am simțit aproape, 
Deși ești… tot departe.

În miez de noapte
Mi-ai vorbit în șoapte. 
Cînd în brațe m-ai primit
Soarele împreună l-am privit. 

M-ai încîntat cu păduri
Și m-ai hrănit cu muri.
Mi-ai oferit flori
Și rouă în fiecare zori.

Susurul izvoarelor,
Mîngîierea buzelor… 
Înaltul cerului,
Adierea vîntului…

Inima mi se frînge,
Sufletul îmi plînge…
Ne despart atît de multe…
Mi-e dor de tine… Munte.