Febra creației… din nou…

Acolo unde domnește liniștea interioară,

chipul e un cer senin pictat cu norișori timizi…  zîmbete răzlețe.

Privirea strălucește ca razele de soare. 

Susurul unui fir de apă cristalină măsoară trecerea timpului. 

Inima pulsează neîncetat sîngele, în trupul plin de viață. 

Ciripiri răzlețe, precum gîndurile bune, înveselesc întreaga natură. 

Mireasma florilor și-a cetinii de brad te învăluie… simți că plutești. 

Verdele ierbii alintate de o blîndă adiere, cea a respirației naturii, e întruchiparea calmului absolut și culoarea preferată a sufletului meu.

Totul e frumusețe și armonie…