Frigul și-a scos colții și mușcă fără milă din toate direcțiile. Fulgii de nea însă, dansează veseli fără să le pese cît e de frig afară. Ei țopăie fără griji și fără a obosi, ca niște copii plini de energie și bucurie. Crengile, încremenite sub albul pur, sînt o adevărată frumusețe. Întreaga natură are haină nouă, haina de sărbătoare. Miliardele steluțe albe, strîns îmbrățișate, formează mantia fermecată a Crăiesei Zăpezii.Natura sărbătorește noul an în straie minunate, menite să aducă bucuria și lumina în sufletele noastre.
Din păcate nu toți știu să se bucure de sosirea Crăiesii și vezi oameni înfrigurați, pășind grăbiți, încruntați și cu sufletele reci. Pentru ei, iarna e doar o povară ce le apasă sufletele goale. Ei văd, dar nu privesc dansul fulgilor de nea. Aud scîrțîitul pașilor pe covorul alb imaculat, dar nu-l ascultă. Simt aerul proaspăt, dar nu-l savurează. Pentru ei totul e o întristare banală, iar frigu-i mușcă fără milă din toate părțile…
Copiii în schimb percep frumusețea naturii. Ei sar în sus de bucurie și aleargă jucîndu-se cu fulgii danasatori. Chiuie, cîntă, dansează, țopăie fericiți… Sărbătoresc Crăiasa îmbrățișînd zăpada. Cu sufletele calde, pline de iubire, privesc steluțele plutitoare, ascultă scîrțîitul de sub pașii lor micuți și savurează aerul proaspăt ce le umple întreaga ființă de bucurie. Pe ei frigul nu-i mușcă cu colții lui lipsiți de milă. Ei au sufletele pure precum albul zăpezii. Frigul respectă iubirea, iar sufletelor calde doar le sărută obrajii, îmbujorîndu-i.
Cîți dintre noi, adulții știm să ne bucurăm și să întîmpinăm Crăiasa Zăpezii precum o fac copiii?!
Pe voi frigul vă mușcă… sau vă sărută obrajii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.