Oița rătăcită...

            Plouă… plouă mărunt. Acea ploaie rece, cu stropi mici semi-înghețați, astfel încît te uiți cu atenție încercînd să-ți dai seama dacă e ploie sau ninsoare.
            Pe tufele maronii, ce stau încremenite în fața geamului, lucesc cristale de apă. Totul e nemișcat, afară de ploia măruntă și deasă. Natura a încremenit sub norii deși ce-și cern în tihnă esența. În liniștea profundă domnește huruitul frigiderului, dar nu-l ascult. Ascult doar gîndurile mele…

            Privesc în trecut… nu pentru că aș fi pironită cu ochii pe ușa ce s-a închis, cum fac greșeala mulți, ci doar pentru a analiza puțin… pentru a învăța din greșelile trecutului. Am făcut atît de multe greșeli în trecut… Îngrozitor de multe…
Aș putea să-mi găsesc explicații și scuze pentru toate, dar nu caut asta. Ce mai contează acel "de ce?" acum?! Nu-și are rostul… a fost util pentru a înțelege. Acum nu mai contează. Faptele din trecut nu le mai poți schimba chiar dacă-ți dorești asta. Poți în schimb să schimbi faptele din prezent și viitor. Poți să nu repeți greșelile trecutului.

          V-am mai scris despre observare, conștientizare și înțelegere. Sînt doar primii pași spre o viață nouă, mai bună și mai frumoasă. Sînt doar pașii pregătitori… impulsul. Apoi e nevoie să începi. Urmează ACȚIUNEA… E timpul să-ți verifici pentru ultima dată bagajul să vezi dacă e bine pregătit și să pornești din loc. Începe acum URCUȘUL.

         Gîndește-te bine ce iei cu tine, pentru că nu te poți întoarce din drum dacă ai uitat ceva. Iar dacă vrei să-ți fie urcușul lin, e nevoie să arunci din bagajul tău tot ceea ce nu-ți e folositor, tot ceea ce te trage în jos. Ești o fire sensibilă, onestă, ce te gîndești cum să faci să fie bine, să nu poluezi mediul, să nu lași nimic rău în urma ta. Este ok, dar totuși nu exagera. Nu duce cu tine rahatul! E biodegradabil, așa că aruncă-l. :) Aruncă și conținutul conservelor stricate, iar cu prima ocazie cînd găsești locul potrivit scapă și de cutiile goale. Scapă de tot ce se poate împuți. Doar vrei să respiri aer proaspăt și curat!

        Păstrează doar ceea ce e sănătos și hrănitor. În plus, ai grijă pe unde mergi. Nu toate cărările duc sus. Unele se mai înfundă, altele sînt pline de mărăcini greu de străbătut, altele nu duc nicăieri. Pașii trebuie făcuți cu atenție. Nu toate stîncile sînt sigure. Unele se mai clatină, altele se pot desprinde.

         Mai vine cîte o furtună, cîte un vînt neprielnic. Fii pregătit să reziști la toate. Nu te abate din drumul tău. Stai pe loc puțin, dacă e nevoie și așteaptă cu răbdare să treacă vremea rea. Știi bine că nu e indicat să te pripești și să înaintezi pe o vreme nasoală. Riști să aluneci, să te rănești. Ai răbdare. După furtună întotdeauna răsare din nou soarele. După întuneric vine din nou lumina. Nu bîjbîi ca un bezmetic prin beznă. Odihnește-te pe întuneric și mergi pe lumină.
          Contează mult cum știi să-ți alegi drumul și cum îl parcurgi. E calea ta. Fă-o cu zîmbetul pe buze, cu speranța vie, cu mintea limpede și iubirea în suflet și ai să vezi cît de frumoasă va fi călătoria.

          Nu e ușor. Știu. Cu cît e muntele mai valoros și mai măreț, cu atît e calea mai lungă și mai dificilă, dar și mai frumoasă…

          De multe ori sîntem necugetați și facem greșeli ce ne pot costa enorm poate chiar și propria viață. Majoritatea ne dăm seama de greșelile făcute doar după ce le-am făcut, cînd e prea tîrziu și nu mai putem da timpul înapoi. Sîntem norocoși dacă scăpăm doar cu o rană sau două. Îngrijite cu atenție, pricepere și răbdare, rănile se pot vindeca frumos, dar cicatricea va rămîne, dacă rana a fost prea adîncă.
          De ce rămîn cicatrici? Eu cred că au rolul de aducere aminte… să te facă să nu uiți ce greșeală mare ai făcut… să știi să nu mai repeți acele greșeli. Din fericire nu toate rănile lasă urme. Dar din nefericire, există riscul să le uiți și așa ajungi să greșești din nou.

          Cum putem oare face, astfel încît să ținem minte lecțiile învățate? Mintea nu e ca un smartphone să poți pune un reminder și dacă ar fi tot nu-i eficient, că nu poți nota toate cele multe și mărunte să-ți fie reamintite zilnic. E complicat.
          Eu mă ghidez după o vorbă din bătrîni: "nu fă altuia ce ție nu-ți place". Mă ajută mult. Dar nu tot timpul. Există situații cînd datorită diferenței de percepție, de gîndire, de preferințe etc… să faci ceea ce ție îți place, dar totuși celuilalt să nu-i placă. E bine să știi să te pui nițel în pielea celuilalt și poate așa reușești să-ți dai seama mai bine ce e bine și ce nu, privind nu doar din perspectiva ta. Dar asta e iar dificil. Depinde cît te pricepi la asta, cît de mult îl cunoști pe celălalt, cît timp de analiză ai și multe altele…
           Fii onest și fă în așa fel încît să ai mereu conștiința curată. Astfel eviți multe greșeli. Fă ceea ce faci din suflet și cu iubire. Astfel vei face fapte frumoase și bune. Fii încrezător și scapă de toate fricile tale… astfel vei merge înainte zîmbind.

          Am început noul an altfel… cu liniște interioară și calm, cu speranță și căldură-n suflet, cu frici puține și iubire multă. Viața însă te testează din cînd în cînd. Ea îți știe toate temerile și slăbiciunile și-ți dă lecții noi, pentru a te ajuta să devii mai bun, să înveți mai multe. Contează mult cum treci testele. Dacă le treci cu bine, vei scăpa și de fricile tale.
         Cred că am scăpat de ultimele mele temeri și am aruncat ultimele conserve stricate din bagajul meu. Am greșit nițel, iar greșelile au provocat răni, dar sper să știu cum să le vindec fără a rămîne urme.
 
         Cum în tot răul e și un bine… am reușit să aflu ce simt… realizînd ce pot pierde… conștientizînd ceea ce am. Sufletul meu a găsit un suflet. Mi-a luat mult timp să realizez asta. Am fost prea agitată, dezechilibrată emoțional, tulburată și dezorientată. Mă rătăcisem în beznă o vreme, orbecăind haotic prin viață, fără a ști care e calea și am făcut mulți pași aiurea, iraționali și total greșiți.
         Speriată, epuizată după multe luni de zbucium și eforturi supraomenești de a supraviețui furtunii, orbită de trăirile interioare, zăpăcită de gîndurile prea multe… sătulă de toate… tulburată de amalganul de emoții noi, vechi, clare, bizare, reale, imaginare... M-am lăsat dusă de val și amăgită de sirene în mijlocul oceanului… rătăcind în direcții greșite.

         Am ieșit la mal într-un final.

         Am ajuns la poalele muntelui iar acum sînt hotărîtă să urc. Mi-am revizuit serios bagajul și am aruncat tot ce era stricat.

         Cu zîmbetul pe buze, cu speranță, cu încredere și iubire în suflet… URC! 

        P.S.
        Din suflet… pentru un suflet… :-*
        Mulțumesc.