Răbdarea arma numărul unu al Așteptării…

          Una dintre cele mai dificile lucruri care-ți pun răbdarea la încercare, este Așteptarea. 
        
          Cu toții am fost nevoiți în viață să așteptăm cîndva ceva. 
          De exemplu la restaurant: aștepți să vină ospătarul să-ți ia comanda... aștepți să ți se aducă băutura… aștepți mîncarea… Și cît de grea e așteptarea mîncării cînd ești rupt de foame și-n jurul tău miroase numai și numai a bunătăți și-i mai și vezi pe alții cum mănîncă cu poftă! Răbdarea ta e pusă la grea încercare fiind ros de foame și stimulat de toate simțurile. 

Întoarcerea la origini...

      Vine o vreme cînd simți chemarea străbunilor, iar atunci te întorci la locurile natale.

      M-am întors în satul bunicilor, satul unde am copilărit timp de 16 ani, fiecare vacanță de vară. Locul unde mulți mulți ani am fost doar un simplu trecător, ce vine în grabă, stă puțin cu gîndul la multe altele cîte le mai are de făcut după ce pleacă și cu sufletul departe, acasă. Acasă fiind acel nou loc, unde te stabilești, unde-ți trăiești viața zi de zi, alături de cel drag, unde-ți faci propria ta familie.

După mulți ani..

          Revin în trecutul îndepărtat, în colțul cu amintiri cînd petreceam Crăciunul acasă la părinți. 
          Nici nu mai știu cît timp a trecut, cîți ani s-au prelins în negura vremii, de cînd nu am mai petrecut sărbătorile în familie. Cînd spun familie, mă refer la părinți, frați, surori… 
          Voi merge în satul părintesc unde am să mă rup de tot ce înseamnă comunicare modernă, trăind emoțiile Crăciunului fără internet, telefon mobil, și tot ce ține de acestea. 

Revenirea pe gheață...

          Cine nu și-a dorit să facă ceva ce nu a mai făcut de foarte mulți ani, dar i-a fost teamă?! Știi cum e acea teamă că nu vei reuși, că nu ai să te descurci, că vei da greș?! Cred că am trecut cu toții prin astfel de momente de ezitare, în care frica e mai mare decît dorința și găsim tot felul de pretexte pentru a amîna din nou, iar și iar momentul.

Cu zîmbetul pe buze...

          M-a întrebat la un moment dat, cîndva, un bun prieten:

         - "Cum poți să fii atît de optimistă?!" 

         - "Nu știu! Nu cred că-s chiar atît de optmistă… am și eu momentele mele de cădere, de depresie…dar…da! Sînt destul de optimistă în general… Știi, poate ești tu prea pesimist…", i-am răspuns eu zîmbind.

         - "Poate… Cînd citesc uneori mesajele tale, mă gîndesc că tu trăiești pe altă lume…dar…m-am întrebat: Oare nu trăiesc eu pe altă lume?!" 

O călătorie în singurătate...

         În liniștea nepătrunsă a prezentului răsună acordurile blînde ale muzicii. Piese frumoase despre bucurie, Crăciun, iarnă, sărbători, familie, ninsoare, îngeri și flori de gheață.

         Acum cîteva zile bune m-am simțit brusc singură, atît de singură încît mă durea sufletul de singurătatea ce-l apăsa. Am fost cuprinsă de o răceală pustie și totul îmi părea urît și tist. Nu vroiam să vorbesc cu nimeni și nu vroiam să văd pe nimeni, ci să fiu doar eu cu singurătatea mea profundă.

Scrisoarea lui Gabriel García Márquez

Am găsit pe Facebook o postare frumoasă care doresc să o transmit mai departe:

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

Amintiri...

          M-am cufundat din nou în cutia cu amintiri acum cîteva zile și am început să recitesc ceea ce scriam cu mulți ani în urmă. Am fost surprinsă plăcut să descopăr scrierile mele vechi ca fiind: unele stîngace, unele mai naive, altele deosebit de profunde și emoționante. 

O dovadă de iubire...

      Tocmai am citit o altă povestioară frumoasă, ce arată cît de profund știu să iubească copiii: 

"Povestea a început cu mul timp în urmă, cînd un bărbat și-a pedepsit fetița de 5 anișori pentru că pierduse un obiect de valoare. 

"Asta inseamna sa iubesti!" (Arhim. Siluan Visan)

        Am citit o poveste frumoasă, ce vreau să o transmit mai departe.
        Scrie Arhim. Siluan Visan într-un articol intitulat "Asta inseamna sa iubesti!" următoarea povetioară: 

"Cu cativa ani inainte de cel de-al doilea razboi mondial, exista un cuplu care se iubeau foarte mult. De fiecare data barbatul, in orice ocazie, incerca sa-si arate dragostea fata de ea. Ea era frumoasa, sensibila, dar si firava din punct de vedere al sanatatii.

O poveste frumoasa

        Am primit un comentariu la un alt articol scris de mine, în care Marian mi-a scris această superbă poveste, ce nici nu mai știe de unde a cules-o cîndva demult. Îi mulțumesc din nou pentru aceste rînduri ce m-au emoționat profund, pînă la lacrimi, acele lacrimi de bucurie, căldură și iubire… 

        Astfel de lucruri ne învață să iubim…

        Vă las să savurați și voi minunata poveste…

Diminețile...

       Iubesc diminețile, dar mai ales cele cu soare.

       Îmi place să stau la masă cu fața spre geam și să privesc tufele de afară, unde vin uneori păsărelele mititele și ciugulesc cîteva ciorchine de struguri uitate și zbîrcite de timp.

"Vorbesc" din nou...

          Am revenit după o scurtă tăcere, o tăcere necesară să-mi adun gîndurile și să le privesc în liniște. 
          După o rătăcire printre sentimente confuze, după o goană haotică în căutarea afecțiunii și mîngîierii, mi-am întors în sfîrșit privirea spre mine și am pătruns nițel în interiorul meu. 

Cuvintele...

       Am citit un articol frumos azi și am să pun link-ul spre acel articol aici: 

un articol frumos…

       Mi-a stîrnit multe amintiri și gînduri acest articol, dar nu am să vă scriu acum despre acestea. Le păstrez pentru mine... 

Cine…

        Este plin netul de lozinci motivaționale, de îndemnuri pozitive, de sfaturi, de păreri, de multe și mărunte,  dar toate acestea uneori îți par fără sens, zadarnice…

Cine te învață cum să-ți alini dorul? 

Cine te învață cum să iubești? 

Singurătatea…

          Cu toții ne temem de singurătate… ne sperie de moarte și fugim de ea. Înotăm în oceanul vieții. Ne agățăm cu disperare, fără ca măcar să conștientizăm asta, de orice crenguță plutitoare, de teamă să nu ne înecăm în propria singurătate.

Experiență nouă...

        Dragii mei am decis să o fac și asta: experiența unei nopți într-un club. 
        Am îndrăznit să calc și eu pragul unui club de fițe sau mai corect spus cu fițe și am rezistat voinicește pînă s-a decis trupa să plece, ca să nu fiu eu spărgător de gașcă. 

Tulburări profunde...

 

          În tăcerea profundă a nopților se întîmplă să ai o stare mai deschisă spre visare și amintiri.
          De data aceasta mi-a deschis calea spre amintirile trecute o frîntură dintr-un comentariu primit de curînd la un alt articol.

Cele mai bune preludii…

           Probabil mulți vor fi surprinși cînd am să afirm, că eu consider printre cele mai bune preludii: muzica și dansul. 

E mai ușor să-ți plîngi de milă, decăt să schimbi ceva în viața ta.. nu?!

         Mereu avem tendința să ne plîngem de ceea ce ne deranjează, ceea ce nu avem, ceea ce nu ne place, ceea ce nu e cum dorim… dar TU ce ai făcut ca să nu mai fie așa ceea ce nu e cum vrei?! 

         E mai ușor să te relaxezi cu o țigară sau să te ascunzi în băutură, droguri sau alte false relaxări și "acțiuni" aducătoare de stări mai bune. Te minți singur! Îți furi singur căciula și apoi te plîngi că ți-e frig că nu ai căciulă?!

A venit toamna...

     

                Iubesc foșnetul frunzelor în general, dar le ador mai ales pe cele de mesteacăn și plop… 

                Îmi aduc aminte cu drag de perioada copilăriei cînd stam noaptea pe iarba moale și răcoroasă privind cerul înstelat, pe care se conturau trei falnici plopi. În tăcerea profundă a nopții se auzea doar foșnetul frunzelor ce dansau ușor la cea mai mică adiere de vînt. 
                Cu muzica mîngîietoare a acestora în timpane, cu bucuria visării în minte și iubirea în suflet, pîndeam stelele căzătoare împreună cu prietena mea din copilărie și ne puneam dorințe ascunse sperînd că toate se vor îndeplini într-o zi. 

                Știu că mereu îmi doream fericire, iubire și multă dragoste.  
               Visam cu ochii deschiși la clipa cînd voi întîlni bărbatul ce mă va face să tresar de emoție doar cu un zîmbet, ce mă va face să simt fluturi în stomac doar cu o vorbă și mă va face să tremur de plăcere doar cu o atingere. Visam că-l voi iubi și adora din prima clipă pînă la ultima suflare. Visam că mă va prețui și răsfăța o viață-ntreagă și nu ne vom plictisi niciodată să ne sărutăm, îmbrățișăm și alintăm. 
               Îmi închipuiam că va alunga mereu orice gînd rău sau îngrijorare doar cu o privire, că-mi va aduce liniștea și bucuria în suflet doar cu un zîmbet, că voi fi fericită și mulțumită doar auzindu-i vocea și simțindu-l aproape, că mă voi topi de plăcere la fiecare sărut și îmbrățișare, la fiecare atingere banală. Visam că-i voi oferi TOTUL..iar el îmi va da TOTUL… că nimic nu ar putea să ne stea în cale și nimic sau nimeni nu ar putea să ne umbrească fericirea sau să ne tulbure liniștea. 
              Visam cum ne plimbăm pe sub plopii foșnitori țănîndu-ne de mînă uniți în gînduri și simțiri… că ne vom înțelege deja din priviri, vorbele fiind cuvinte banale rostite agale doar din dragul de a povesti ceva cîndva..sau pentru a ne alinta din cînd în cînd.

              Visam o dragoste eternă, o iubire de poveste, pură și frumoasă...

simțire...

           Toamna a pus stăpînire peste munți și văi, împodobind cu ale sale minunate culori întreaga natură. Frunze arămii plutesc în văzduh precum bărcuțele pe valuri. Pădurea plînge cu ale sale lacrimi

Trandafirul....

       Era o noapte rece de iarnă. Undeva, deasupra unor creste 'nalte, îmbrăcate în rochia de nea, acolo unde pămîntul dansează-n horă cu norii iar luna își are lăcașul, acolo...s-a născut o stea. 

din cutia cu amintiri...

21.08.’98

Zi de vară. Soarele era în plină splendoare iar razele lui orbitoare creau o stare de somnolență copleșitoare sau chiar obositorare.

Iubirea...dar sau pedeapsă?

        Iubirea este cel mai prețios dar care ni s-a făcut. A iubi înseamnă a trăi, iar Omul cît trăiește tot iubește.

        Iubirea este de multe feluri. Nuu. Iubirea este la fel, dar de intensități diferite și acest lucru pentru că....

Care e visul tău....

Dragă cititorule...        

         Ai visat vreodată cum cazi în gol într-un puț imens, întunecat, spre o apă mare, rece, gîndind: oare voi avea un șoc termic și o moarte rapidă, voi fi disperat și mă voi îneca zbătîndu-mă în zadar sau voi reuși să înot singur spre mal?

În căutarea fericirii....

…avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim. – Octavian Paler

Ciudat, mi se pare că oamenii fug de fericire, nu o caută. – Mircea Eliade

și totuși...

Din suflet...

Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale… – Pablo Neruda

Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hrănesc trupul fizic, iubirea hrănește sufletul. Dacă trupul nu primește alimentele de care are nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile și cu sufletul. Dacă nu beneficiază de iubirea de care are nevoie, devine slab, se va îmbolnăvi. –Osho

Suferința apare atunci cînd așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi. – Paulo Coelho

Iubirea, bucuria şi pacea nu pot înflori până când nu v-aţi eliberat de sub dominaţia minţii. – Eckhart Tolle

Ce floare ai în sufletul tău...

        E atît de frumos un oraș plin de flori, copaci și alte plante minunate.
        Ce suflet au cei ce nu iubesc natura și florile?! Nici nu vreau să-mi imaginez. Mă înfior doar la gîndul că există oameni ce nu știu să iubească florile...

Am descoperit...

           Am descoperit că e minunat să stai într-un parc frumos, la umbra superbilor copaci cu frunze foșnitoare și să privești copiii… cum se joacă. 

Ce frumos spus...

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Iubirea...

         Am fost concepuți printr-un act de iubire. Suntem iubiți încă înainte să devenim o ființă, cînd existăm doar ca niște celule. Părinții ne iubesc necondiționat, ne adoră, ne dăruiesc atenția, grija, întreaga lor dragoste, chiar dacă nu știm nimic altceva decît să dormim, mîncăm, să plîngem și să ne

Cu un cuvînt spui totul despre poezie... Eminescu.

Încep cu cîteva superbe poezii din nenumăratele și minunatele lui creații....

Mihai Eminescu - Freamăt De Codru

Tresărind scânteie lacul

Şi se leagănă sub soare;

Eu, privindu-l din pădure, 

Las aleanul să mă fure

Şi ascult de la răcoare

Pitpalacul.

Poezii frumoase de dragoste...

Octavian Paler - "Avem Timp"

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

Timpul...aliat sau dușman...?

            Uneori simt că timpul e dușmanul meu. 

            Se întîmplă asta atunci cînd vrei să faci mai multe mai repede, dar ai nevoie din păcate de mult mai mult timp, însă vezi că nu ți se acordă acest timp, așteptîndu-se de la tine rezultate miraculoase peste noapte, dacă se poate. Ei bine, nu se poate asta. Nu cred în miracole. Totul se obține prin muncă, perseverență și multă răbdare. 

           Cînd ești presat de timp devii agitat, nervos, neatent și inevitabil faci greșeli. Ești doar un om

O dupămasă plină de iubire...

          Cunoașteți privirea uimită și plină de recunoștință a unor oameni necunoscuți care tocmai au primit mai mult decît se așteptau? 

          Am făcut azi o lungă plimbare prin centrul orașului. 

          Pe asfaltul mizer stătea o tînără ce fredona discret o melodie acompaniindu-se cu chitara. Avea o cutie cu vreo 15 bacnote de 1 leu lîngă ea. M-am apropiat și m-am aplecat spre cutie pentru a lăsa o bacnotă de 10 lei... jumătate din suma ce o mai aveam la mine. Cînd m-am ridicat am

Draga mea profesoară...

Dedic această postare din tot sufletul, îndrăgitei mele profesoare de pictură și desen din Liceul de Artă Romulus Ladea, stimata Doamnă Volcinschi: 

Ce este sufletul?

Cine știe răspunsul la această întrebare...?

Stereograme

Să vă delectați privirea cu cîteva stereograme...

                                                                 Stereograma ALFA :)

O poveste superbă...

Se spune că un samurai a cerut cândva unui maestru Zen să-i explice ce este raiul și iadul.

Călugărul i-a răspuns cu dispreț, “Ești doar un bădăran lipsit de valoare. Nu-mi voi pierde timpul cu oameni ca tine!“

Simțindu-și onoarea atacată, samuraiul a smuls sabia din teacă și a strigat “Aș putea să te omor pentru impertinența ta.“

Despre gînduri, emoții și responsabilitate...

       Cîți dintre voi nu trăiesc ascunși sub o mască sau chiar mai multe măști?!
       Cel mai dificil în viață este să te analizezi pe tine și să te accepți așa cum ești tu cu adevărat, cu

O zi minunată...

Începe cu trezirea de dimineață 

cînd soarele se joacă pe a ta față 

printre crengile copacilor

zîmbind provocator.

 Un duș răcoritor, 

puțin ulei pe trupul gol,

Dimineața

Cînd mă trezesc zîmbind
Ceru-mi pare mai senin.
Cu gîndul dus și sufletul ușor,
Plutesc, plutesc de parcă zbor.

În colțul amintirilor privesc

Cel mai ofticat pisoi... :)

        Iubesc pisicile. 
        De cînd eram copil am crescut printre pisicile bunicilor, le-am văzut cum cresc de mici, le-am studiat joaca, mișcările, comportamentul și m-am îndrăgostit pentru totdeauna de aceste mici feline. 
        Cum ai putea să nu le iubești?!

        Acesta e cel mai ofticat pisoi din cîți am văzut. Deși el e de fapt un pisoi ca oricare altul, are

Cine îți este aproape la greu...

                   Mereu cînd se întîmplă nenorocirea să mă doară un dinte/măsea, mă gîndesc că nimic nu e mai nasol decît durerea de dinți/măsele. 
                   Totuși există altele mai nasoale. 
               

Fapte bune...

         Acum cîteva zile, veneam spre casă agale și ce-mi zăresc ochii la colțul străzii lîngă un copac?! Un cățel negru cu alb pe piept, ce de la distanță semăna leit cu al meu cîine.

        " Ce caută aici?! Cum e ieșit din curte?!" 

Iubirea....

Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și totuși cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui. 

Mahatma Gandhi

Muzica...

P.S. un alt video ce nu mai apare.. sorry...

"Muzica oferă un suflet universului, aripi minții, zbor imaginației și viață oricui."
Platon

Despre suflet...

Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv.
Constantin Noica

Zîmbet în noapte...

Un disc argintiu îmi zîmbește

La geam, printre ramuri,

Limpezind neobositele gînduri...

Iar pleoapa ușor îmi clipește. 

Zîmbesc, zîmbesc în neștire

Uneori...

Uneori, mă simt precum un pește pe uscat

Sau parcă lupt cu morile de vînt. 

Încerc, mă zbat, îmi iau un nou avînt

Și.... Toate corăbiile, mi s-au înecat. 

Uneori, sînt un vulcan nestins